Cine este Golshifteh Farahani, actrița iraniană din pricina căreia Emmanuel Macron și-a luat o palmă de la soție

Un simbol al luptei împotriva regimului iranian și peste 15 milioane de urmăritori pe rețelele de socializare. Potrivit jurnalistului Florian Tardif, motivul palmei lui Brigitte Macron aplicate soțului ei, Emmanuel, în Vietnam, în 2025, a fost descoperirea unor mesaje între președintele francez și actrița Golshifteh Farahani.

O iubire, potrivit reporterului, „platonică” între chiriașul de la Palatului Elysée și vedetă, care ar fi provocat gelozia primei doamne. Farahani nu este doar o actriță. În patria sa, este un adevărat simbol al libertății, pentru că s-a opus regimului care a forțat-o la exil.

Născută în 1983, Farahani a intrat în lumea filmului iranian la vârsta de 14 ani, devenind rapid o vedetă națională. A câștigat mai multe premii și, de-a lungul timpului, a obținut roluri în mai multe filme asiatice. Anul ei de succes, însă, a venit în 2008.

Ridley Scott a chemat-o la o probă pentru „Body of Lies”, un film cu actori de renume internațional, inclusiv Leonardo DiCaprio și Russell Crowe. A trecut procesul de selecție și a obținut rolul, devenind prima actriță iraniană care a lucrat într-o producție de la Hollywood.

Acasă, însă, regimul nu i-a susținut alegerea, în ciuda popularității actriței în rândul iranienilor. Tot în 2008, aflată pe valul entuziasmului, a fost selectată pentru a da o probă la Londra pentru „Prințul Persiei”. Cu toate acestea, regimul a împiedicat-o să părăsească țara, iar acest moment a fost începutul primelor rupturi. În același an, a fost aspru criticată de fundamentaliști pentru că a refuzat să poarte hijab în filmele internaționale.

În acest moment, Farahani s-a mutat la Paris. În capitala franceză, în 2012, a pozat topless pentru un eveniment la Premiile César, echivalentul francez al premiilor Oscar. S-a dezlănțuit Iadul. Autoritățile iraniene i-au chemat familia, care încă locuia în țara natală, explicând că fiica lor nu mai era binevenită în patrie. În câteva luni, pașaportul i-a fost confiscat, iar ordinul de exil a fost oficializat. De atunci, nu s-a mai întors în Iran. În 2015, când devenise un simbol al libertății, a pozat complet nud pentru revista franceză Egoïste.

„Parisul este singurul loc din lume unde femeile nu se simt vinovate. În Est, te simți vinovată tot timpul”, a spus ea după ce a primit și mai multe critici din partea regimului. De-a lungul anilor, ea a susținut constant eliberarea Iranului, începând cu rolul său global semnificativ în răspândirea veștii morții Mahsei Amini și extinzându-se la discursuri la evenimente importante precum Festivalul de Film de la Cannes.

În ianuarie anul trecut, într-un editorial din „Le Monde”, și-a povestit trecutul: „M-am născut în timpul războiului din Irak, în 1983”, a scris ea în ziarul francez, „după Revoluția Islamică. Primii ani din viața mea au fost plini de frică. Frică pentru tatăl meu, care a fugit pentru a-și salva viața pentru că făcuse parte din opoziție, atât înainte, cât și după revoluție”. A continuat: „Nu este prima dată când Iranul trăiește sub un regim atât de brutal, dar sper că va fi ultima. Rezistența la abominație, dictaturi și invadatori este în sângele nostru”.

În Franța, a devenit o figură foarte recunoscută în lumea culturală. Lucrează cu regizori precum Christophe Honoré, Alain Chabat și Arnaud Desplechin. Cariera ei la Hollywood a continuat după debutul cu un alt film regizat de Scott, „Exodus: Gods and Kings” și „Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales”, pentru care a fost machiată ore întregi în fiecare zi, ca s-o interpreteze pe vrăjitoarea Shansa.