Charles Kirk, cetățean american, cel mai probabil nu a fost împușcat mortal pentru vreun conflict în afaceri, vreo încurcătură în dragoste, orice alte supărări ce au loc între oameni ce consideră că le-a fost încălcat vreun drept de către victimă. Kirk, după toate indiciile, a fost omorât de cineva care nu era de acord cu opiniile lui. Indiferent care sunt acele opinii. Dreptul la opinie nu încalcă dreptul la altă opinie al altui individ. Opiniile își au rostul atâta timp cât sunt concurate de opinii diferite. Democrația însăși se naște din pluralismul opiniilor, din concurarea lor. Dictatura, dimpotrivă, ia naștere când doar un soi de opinii sunt acceptate, iar restul devin infracțiuni, pedeapsa pentru opinii mergând până la suprimarea preopinentului. O singură opinie este fundamentul dictaturii!
Criminalul propriu-zis al lui Kirk este căutat încă. Criminalii complici în simțire se exprimă însă liber pe rețele sociale. Afirmații de genul “bine i-a făcut, la ce lucruri susținea” sunt de fapt apăsarea pe trăgaci cu repetiție. S-a tras în Kirk și din România, după asasinarea sa. Unii dintre cei care nu-i agreaua opiniile au jubilat la această crimă pentru opinii. Cu siguranță, dacă-i întrebi, cei care și-au găsit validată dezaprobarea în idei cu uciderea vor spune și că ei sunt democrați, că ei militează pentru drepturile omului etc. Uită cei care aplaudă crima că principalul drept al omului este dreptul la viață. Cum uită, ce ziceam mai devreme, că democrația presupune confruntare de idei, nu confruntare cu arme letale între moduri diferite de gândire. În SUA s-a tras cu luneta cu doar într-un om, ci a fost lovită de moarte democrația! Și în România “democrați” declarativi au serbat în fapt comiterea unui act profund nedemocratic.