Pensiile private presupun un mecanism simplu, pe care puțini dintre contributorii romàni îl știu: O parte din cotizația pentru pensie a unui contributor merge obligatoriu la un fond de pensii private. Fondul de pensii investește acei bani și, în funcție de rata de succes, adaugă un foarte mic procent la banii dați de contributor. Funcționează oarecum ca o bancă. La pensionare contributorul are dreptul să ia o singură dată acea sumă a contribuțiilor sale (DOAR ACEA SUMĂ DEPUSĂ ÎN TIMP) eventual și un mic procent din rularea banilor săi în afaceri de către fondul privat de pensii. În general la suma depusă de contributor nu se mai adaugă nimic sau sub dobânda unei bănci. Cu alte cuvinte, mecanismul este de bancă, dar fără obligația plății unei dobânzi certe.
La acest mecanism care face ca omul să dea banii lui unei “bănci”, dar la final de mulți ani să primească înapoi doar banii depuși de el “băncii”, statul vrea să mai impună ceva: Banii datorați contribuitorilor de către fondurile de pensii private să fie restituiți eșalonat contribuitorilor. Adică să devină un fond de pensii privat o bancă ce nu dă nici dobândă, nici banii înapoi când iese contribuitorul la pensie. Depui 35 de ani lunar niște bani la un fond de pensii, se folosesc de banii tăi, fără obligația de a pune și dobândă și, la final, amână vreo zece ani să-ți și reatituie banii. Frumoasă afacere privată impusă de Guvern prin lege propusă spre votare Parlamentului! Ar fi bine ca parlamentarii să și spună în campaniile electorale că ei vor să câștige alegerile pentru folosul unor companii private.