Încrederea în guvernarea Bolojan a scăzut dramatic pe fondul minciunilor vicepremierului demisionar Dragoș Anastasiu și a lipsei consultărilor eficiente cu sindicatele și cu patronatele. Bolojan și “specialiștii” lui știu ei după capul lor ce este mai bine. Și s-a văzut ce buni sunt când au comunicat minciuni în cazul corupătorului Anastasiu… Încrederea scăzută în Guvern se va regăsi cât de curând în rezerva populației de a lua de bune reformele. Spre exemplu, ideea ca cei co-asigurați pentru serviciile de sănătate să meargă și să plătească 2000 lei anual nu va fi considerată o idee care să merite a fi urmată. În marea lor majoritate românii vor gândi: “Lasă că nu merg eu la spital așa des încât să merite să dau bani lui Bolojan. Mai bine stau neasigurat medical.” Lipsa dialogului eficient, faptul că reformele nu sunt făcute și cu acordul parțial al reprezentanților societății, duc automat la respingerea lor. Dacă Bolojan ar fi cerut acordul, apoi sprijinul medicilor, prin sindicate, prin reprezentanții mediului spitalicesc românesc, reforma din Sănătate ar fi putut fi explicată și chiar susținută de cei care cunosc ce înseamnă cu adevărat necesitatea de a avea asigurări de sănătate. Medicii ar fi putut să îndemne populația să plătească cei 2000 lei pe an (cazul co-asiguraților) explicând importanța asigurării de sănătate. Dar când medicii sunt ei înșiși surprinși cu câtă nonșalanță li se taie din drepturi, cum pot să vină în sprijinul măsurilor lui Bolojan?! La fel în cazul altor categorii profesionale. Ilie Bolojan a reușit performanța de a înfuria pe toată lumea, indiferent de profesie, statut social, acționând cu aroganța unui încrezut care are impresia că a luat vreun Nobel pentru Economie mondială prin aceea că a fost primarul unui oraș necunoscut măcar la nivel european regional. Bolojan de la Oradea rade tot. Atât știe să facă. Fără explicații, fără a obține solidaritate, fără a inspira prin exemplul personal ÎNCREDEREA.