Vestea zilei pentru românii născuți în anii ’60. În contextul reformării sistemului de pensii, vârsta de pensionare este unul dintre subiectele ce interesează multe persoane ce se apropie de finalul vieții profesionale active. Dacă în cazul bărbaților, situația este mai clară și mai stabilă, în privința femeilor, lucrurile se schimbă într-un ritm mai rapid, după cum arată și Casa Națională de Pensii Publice (CNPP).
La ora actuală, vârsta de pensionare în România este de 65 de ani, pentru bărbați și a ajuns la 62 de ani, pentru femei, dar va crește progresiv, până în 2030, până la 63 de ani. Ulterior, conform jaloanelor din PNRR, ea va trebui să devină egală cu a bărbaților, de 65 de ani, până în 2035.
Bărbații care doresc să se pensioneze trebuie să aibă o perioadă de cotizare de minim 15 ani sau 35 de ani, care reprezintă stagiul complet de cotizare. La femei, lucrurile stau, însă, ceva mai diferit, tocmai din cauza fluctuațiilor în vârsta de pensionare.
Astfel, în 2023, se vor pensiona multe femei născute în 1961, dar stagiul lor de cotizare fluctuează semnificativ în funcție de luna nașterii, după cum urmează:

În ceea ce privește procedura dovedirii vechimii în grupa I și/sau grupa II acumulată înainte de 1 aprilie 2001, este necesar un carnet de muncă în conformitate cu decretul nr.92/1976, a precizat, zilele trecute, CNPP. În situațiile în care carnetul de muncă nu reflectă cu exactitate perioada de vechime sau este incomplet, angajatorii sau deținătorii legali de registre pot furniza certificate care să servească drept dovadă.
În privința listei cu celelalte documente verificabile în procesul de pensionare, aceasta include:
Deținătorii de documente legale și angajatorii sunt obligați să pună la dispoziția Casei Naționale de Pensii Publice și a caselor de pensii teritoriale aplicabile, la cerere, documentele create înainte de 1 aprilie 2001.
Aceste documente servesc drept bază pentru certificatele de validare a încadrării persoanelor în fosta grupă I și/sau II de muncă. Acest lucru se face pentru a asigura conformitatea cu legislația în domeniu. În cazurile în care nu se realizează conformitatea sau nu sunt prezentate documentele necesare, perioadele corespunzătoare sunt contabilizate ca serviciu sau contribuții în condiții normale de muncă.