14:11
Cunoscuta dronă turcească Bayraktar TB2 care se află și în dotarea armatei ucrainene, producând fiori la Moscova, a fost clonată de o companie chineză. Presa de specialitate nu s-a putut încă pronunța în legătură cu performanțele copiei chinezești, dar ca aspect asemănarea este una izbitoare.
China Electronics Technology Group Corporation, cunoscută popular sub numele de CETC, a prezentat noul său vehicul aerian fără pilot la expoziția internațională aerospațială Zhuhai Airshow 2022, potrivit Clash Report.
Noua aeronavă fără pilot, prezentată la cea mai mare expoziție de armament din China, prezintă o copie recunoscută a designului legendarei drone turcești Bayraktar TB2.
Macheta repetă în totalitate soluțiile tehnice unice ale dronei turcești și prezintă un design monococă care integrează o structură cu coadă în V inversată. De asemenea, motorul este poziționat între brațele cozii. Chiar și poziția prizei de aer a motorului este complet identică cu cea a originalului turcesc, scrie defence-blog.com.
Clash Report a afirmat sarcastic într-o postare pe Twitter că „Dacă nu poți să-i bați, fă-i tu însuți”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
În 2021, CETC a devenit a treia cea mai mare companie de electronice și IT din China. Compania se ocupă, de asemenea, de piese și sisteme electronice pentru radare, rachete, componente cheie pentru sateliții din rețeaua BeiDou, semiconductori, antene pentru infrastructura wireless, precum și echipamente pentru tehnologia de conducere autonomă.
Bayraktar TB2, cunoscut sub numele popular de „Pantsir-hunter”, este un sistem tactic de aeronave fără pilot la altitudine medie și cu rază lungă de acțiune. Acesta a fost dezvoltat de Kale-Baykar, o societate mixtă a Baykar Makina și a Grupului Kale.
Acest tip de sistem de aeronave fără pilot la bord marchează bijuteriile coroanei arsenalului de război cu drone al Turciei, cu mii de ore de zbor de luptă din Africa de Nord până în Ucraina.
Drona Bayraktar TB2 este o dronă de altitudine medie și cu autonomie mare, o dronă înarmată gândită pentru în special pentru lovituri de atac și operațiuni limitate de supraveghere.
Ele au fost introduse pentru prima dată în Turcia în 2014, dar de atunci au fost folosite în numeroase operațiuni și conflicte, în special în conflictul azero-armean din 2020 și în războiul din Ucraina.
Acestea au o rază de acțiune de peste 200 km și o anduranță de circa 27 de ore la o altitudine de peste 7 km și pot transporta rachete.
