22:24
Finalul fascinant al creierului lui Einstein. Autorul „teoriei relativității” este considerat una dintre cele mai strălucite minți din istoria umanității. Albert Einstein a murit în aprilie 1955, la 76 de ani, fiind incinerat. Dar creierul său, cel care a elaborat teoriile ce au schimbat modul în care privim lumea și universul, a avut parte de o aventură neașteptată, oamenii de știință fiind curioși să afle secretul din spatele geniului savantului german.
Pe 17 aprilie 1955, în vârstă de 76 de ani, Albert Einstein a fost dus de urgență la Spitalul Princeton cu sângerare internă cauzată de un anevrism de aortă abdominală, care avea să-i ducă moartea o zi mai târziu. Refuzând operația, el le-a spus familiei și echipei medicale: „Vreau să mor când vreau. Nu vreau să prelungesc viața în mod artificial. Mi-am făcut partea mea. Este timpul să plec. O voi face elegant”.
Curând, pe 18 aprilie, la ora 1 și 15 minute, autorul „teoriei relativității” a încetat din viață la vârsta de 76 de ani. Înainte de a muri a îngăimat câteva cuvinte în germană care au fost auzite de o asistentă care, din păcate, nu înțelegea limba, astfel că istoria nu le-a reținut.
La o oră și 30 de minute după decesul lui Albert Einstein, survenit pe 18 aprilie 1955, patologul Spitalului Princenton, doctorul Thomas Harvey, a scos creierul de 1240 de grame al geniului, deși nu primise autorizație, scrie iflscience.com. L-a „feliat” în două și l-a pus în două borcane de compot. Unii spun că ar fi fost de miere. Și asta în ciuda dorinței explicite a lui Einstein de a fi incinerat în întregime. „Vreau să fiu incinerat, astfel încât oamenii să nu vină să se închine la oasele mele”.
Însă a doua zi după moartea tatălui său, Hans Albert, fiul marelui fizician, a aflat că trupul tatălui său nu este intact. Dar doctorul Harvey l-a convins să-l lase să studieze creierul părintelui său, primind acceptul lui Hans.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Harvey atât a așteptat și s-a apucat de treabă. I-a scos globii oculari, apoi a „porționat” creierul în 240 de felii de câte un centimetru cub fiecare. Între timp, cenușa trupului neînsuflețit al lui Einstein a fost împrăștiată într-un loc rămas secret. Știm doar că incinerarea a avut loc la crematoriul din Trenton, New Jersey.
Apoi, nu s-a mai auzit nimic despre creierul marelui savant. Până în 1978, când jurnalistul Steven Levy de la ziarul New Jersey Monthly pleacă pe urmele materiei cenușii a geniului. Ajunge la doctorul Harvey. Acesta îi spune că a primit permisiunea fiului lui Einstein, Hans Albert, pentru studiere.
Harvey măsurase, cântărise, fotografiase și comandase picturi ale creierului. El a supravegheat, de asemenea, împărțirea și depozitarea acestuia. El a dat mostre de creier pentru studiu și, la început, a găsit o diferență mică față de creierele altor oameni.
Harvey a păstrat probele în siguranță și a refuzat să le lase să fie luate de armata americană, despre care a pretins că a cerut să le vadă. La scurt timp după publicarea articolului lui Levy, Harvey a primit multe solicitări pentru o bucată din creierul lui Einstein de studiat, inclusiv de la neuro-anatomistul Marian Diamond de la Universitatea Berkeley, din California.
Harvey i-a trimis prin poștă patru mostre de creier de mărimea unui cub de zahăr lui Diamond, într-un borcan de maioneză Kraft Miracle Whip. Mai multe mostre au fost distribuite altor oameni de știință, înainte ca Harvey să predea creierul Centrului Medical Universitar din Princeton în 2004.
Diamond, după ce a primit eșantionul, a publicat o lucrare în 1985 în care susținea că a descoperit că creierul lui Einstein avea un procent mai mare de celule gliale, în special în țesuturile despre care se crede că sunt implicate în imagini și gândire complexă. Un alt studiu din 1996 a constatat că neuronii lui Einstein erau diferiți de cei ai unui om cu inteligență normală. Dar studiile pe această temă vor continua și în anii următori.
În 1997, dr. Harvey s-a întâlnit cu nepoata lui Einstein, Evelyn Einstein, în California, unde a dus creierul fizicianului în mai multe borcane depozitate într-o geantă, în portbagajul maşinii. Povestea spune că medicul, distrat, a uitat creierul acasă la nepoata omului de ştiinţă, însă aceasta i l-a returnat.
În 2010, la trei ani de la decesul doctorului Harvey, moștenitorii acestuia au transferat toate documentele, studiile și rămășițele creierului lui Albert Einstein. Muzeul Național de Sănătate și Medicină a primit aceste informații, inclusiv 14 fotografii ale întregului creier. Acestea nu fuseseră dezvăluite niciodată publicului până în acel moment. Alte 46 de porțiuni mici ale creierului lui Einstein se află expuse la Muzeul Mütter, din Philadelphia.
