Diferența dintre RMN și CT, avantaje și dezavantaje. Atât Rezonanţa Magnetică Nucleară (RMN), cât și Computerul Tomograf (CT) sunt utilizate pentru a captura imagini în interiorul corpului uman, cea mai mare diferență dintre ele fiind aceea că RMN-ul folosește unde radio, iar CT-ul necesită raze X. Află în continuare când facem RMC și când CT.
RMN-ul și CT-ul sunt ambele utilizate ca investigații medicale detaliate, permițând vizualizarea diferitelor organe sau țesuturi din corp. Principala diferență dintre cele două modalități diagnostice este că RMN-ul folosește undele radio, pe când CT-ul scanează într-o succesiune de radiografii.
În anumite situații, diagnosticarea sau confirmarea unor afecțiuni presupune realizarea de investigații suplimentare analizelor de sânge, ecografiilor sau radiografiilor, precum Tomografia Computerizată (CT) sau Rezonanţa Magnetică (RM). În anumite afecțiuni este preferată una dintre metode, alteori ele sunt complementare. Ținând cont de informațiile necesare diagnosticului, costul investigației și confortul pacientului, ambele prezintă avantaje și dezavantaje.
După cum subliniam și mai sus, cele două modalități diagnostice utilizează tehnici diferite pentru achiziția imaginilor, radiațiile X pentru CT, respectiv câmpul magnetic pentru RMN. Cu toate că ambele prezintă un risc relativ scăzut, există diferențe care pot face din fiecare o opțiune mai bună, în funcție, bineînțeles, de circumstanțe.
De pildă, RMN-ul este întrebuințat frecvent pentru a diagnostica, prin intermediul undelor radio şi a magneţilor, afecțiuni ale încheieturilor, creierului, gleznelor, sânilor, inimii sau ale vaselor de sânge. RMN-ul este un dispozitiv gălăgios, fapt pentru care, de multe ori, li se oferă căști pacienților, pentru a reduce zgomotul.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Tomografia Computerizată (CT) este o metodă iradiantă ce folosește raze X pentru a capta imagini necesare pentru diagnosticarea unor afecțiuni, ca de exemplu fracturi, tumori, hemoragii interne sau pentru a monitoriza evoluția cancerului. Cu ajutorul CT-ului se pot obține imagini ale oricărei părți a corpului uman, de la nivel cerebral până la extremități.
Scanările CT, cunoscute și sub forma de Tomograf, Computer Tomograf sau Tomografie Computerizată, sunt, de obice, utilizate pentru:
Tomografia Computerizată este mai rapidă, mai ieftină și mai ușor de tolerat de către pacient. Punctele forte ale acestei modalități diagnostice sunt: detectarea fracturilor osoase, a calcificărilor (calcificari intratisulare sau litiaza renală), a hemoragiilor și evaluarea parenchimului pulmonar.
Principalul inconvenient al CT-ului constă în faptul că este o metodă iradiantă, fapt pentru care este contraindicat femeilor însărcinate. Totodată, se recomandă precauție în efectuarea tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere. Tomografia Computerizată nu este indicată pacienților cu insuficiență renală și nici celor cu reacții alergice la substanța de contrast.
Folosind un câmp magnetic și impulsuri de radiofrecvență, Rezonanța Magnetică (RMN sau IRM) reprezintă o metodă neiradiantă folosită pentru a obține imagini. Printre avantajele RMN-ului se numără faptul că are o sensibilitate crescută a constrastului tisular (posibilitatea de a distinge între mai multe categorii de țesuturi și, implicit, detectare superioară a leziunilor, comparativ cu alte tehnici imagistice), permițând obținerea unor imagini detaliate în diverse planuri. Vorbim despre o localizare precisă a leziunilor, foarte utilă în planificarea intervențiilor chirurgicale.
RMN-urile sunt frecvent uzitate pentru a diagnostica probleme cu:
Rezonanța Magnetică este o modalitatea imagistică de selecție pentru detectarea leziunilor de la nivelul articulațiilor și singurul examen noninvaziv care oferă o imagine detaliată a structurilor precum meniscuri (genunchi), ligamente sau tendoane. Întrucât vorbim despre o metodă neiradiantă, RMN-ul poate fi efectuat și de către femeile însărcinate în ultimele două trimestre de sarcină, cu precădere pentru a depista eventuale malformații ale fătului.
CT-urile sunt mai utilizate pe scară largă decât RMN-urile, fiind, de regulă, mai puțin costisitoare. În schimb, Rezonanța Magnetică este considerată superioară în ceea ce privește detaliile imaginilor captate. Cu alte cuvinte, Tomografia Computerizată are o rezoluție de contrast tisulară inferioară Rezonanței Magnetice.

Alte diferențe între cele două modalități diagnostice sunt reprezentate de riscurile și beneficiile lor. Cea mai notabilă diferență constă însă în faptul că scanările CT utilizează raze X, în timp ce RMN-urile nu. În țările avansate tendința actuală este de a renunța, treptat, la metodele de investigație iradiantă precum CT-ul în favoarea examinărilor prin rezonanță magnetică.
„Trebuie avut în vedere faptul că tipul investigației imagistice indicate pacientului se alege în funcție de patologia cunoscută sau suspicionată. Uneori se recomandă CT, alteori RM, iar în unele cazuri sunt complementare. De aceea, colaborarea strânsă între radiolog și medicii curanți este foarte importantă pentru alegerea metodei imagistice optime pentru fiecare pacient.
Astfel, CT este examenul de primă intenție în afecțiunile traumatice (fracturi osoase, hematoame intracraniene) și în explorarea toracică. În schimb, RM este de preferat în patologia neurologică, vasculară și musculo-scheletală, cu un plus adus de examinările pe aparatul de 3 tesla“, spune Gina Zaharia, medic radiolog la Centrul Medical ProVita – Diagnostic și tratament, potrivit digi24.ro.
Atunci când sunt utilizate, ambele scanări (CT și RMN) prezintă anumite riscuri, bazate pe tipul de imagistică, precum și pe modul în care este realizată imagistica.
Riscurile scanării CT includ:
Riscurile RMN includ: