19:49
Un lunetist finlandez a reușit să bage spaima în soldații ruși! Mulți au decis să dezerteze pur și simplu, de teama ca nu cumva să cadă victimă „Morții Albe”, așa cum a fost denumit Simo Hayha. Se întâmpla în anul 1939, când URSS a atacat Finlanda, cu pretextul că granițele sale sunt prea apropiate de orașul Leningrad. Războiul a durat 100 de zile, timp suficient însă pentru finlandez să devină cel mai bun lunetist din lume.
Finlandezul Simo Hayha s-a născut în anul 1905, în localitatea Rautjarvi, în apropierea actualei frontiere dintre Finlanda și Rusia. S-a născut într-o familie de fermieri pasionați de vânătoarea, așa că de mic a crescut cu arme de foc prin preajmă. A deprins și el vânătoarea. La vârsta de 17 ani s-a alăturat miliției voluntare „Garda Albă” și s-a făcut remarcat prin premiile obținute în cadrul concursurilor de tir sportiv, în provincia Viipuri. A făcut stagiul militar, fiind lăsat la vatră cu rangul de caporal.
La începutul războiului, Simo Hayha a devenit lunetist, fără să se gândească că va fi chiar cel mai bun din lume. A îmbrăcat o salopetă albă, perfectă pentru camuflaj. Obișnuia să stea îngropat în zăpadă toată ziua, la temperaturi de -20,-40 de grade Celsius. Ba chiar își punea zăpadă și în gură, pentru a nu face aburi atunci când respira. S-a folosit de o armă Mosin–Nagant modificată, perfectă pentru statura sa de numai 1,60 înălțime.
În cele 100 de zile, Simo Hayha a reușit să doboare nu mai puțin de 542 de soldați ruși, deși lumina zilei ținea doar câteva ore pe zi. Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31. A preferat să folosească mira de fier, în detrimentul lunetelor telescopice din mai multe motive: prezintă un obiectiv mai mic. Un lunetist trebuie să ridice capul mai mult atunci când utilizează o lunetă telescopică. Avea și o vizibilitate mai fiabilă, deoarece dacă folosea lunetă, sticla telescopică se aburește cu ușurință pe vreme rece. În plus, sticla putea să reflecte lumina și să-i demasce locația.
Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Soldații ruși dezertau, de fricăsă nu fie răpuși de „Moartea Albă”. Pe 6 martie 1940, lunetistul finlandez a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând și străpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că „jumătate din capul lui lipsea”, însă nu a murit. A stat în comă timp de 6 zile, iar pe 13 martie, când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]S-a recuperat după rana de război și a fost o adevărată vedetă a Finlandei, participând chiar la vânătoare alături de președintele Finlandei de la acea vreme. Cel mai bun lunetist din lume a rămas un vânător excelent și un crescător de câini renumit. A murit în anul 2002, la vârsta de 96 de ani.
