08:47
Artista ne-a mărturisit că a avut o copilărie extrem de frumoasă, chiar dacă aceasta a fost una marcată de lipsuri, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Elena Merișoreanu a avut ghiozdan, și acela de carton, abia în clasa a IV-a, iar hainele de școală i le făcea mama sa, care i le apreta apoi cu făină. Artista a învățat la lampă până la vârsta de 14 ani, iar marele său regret este acela că a plecat prea devreme de acasă și nu a stat mai mult cu părinții săi, potrivit mărturisirilor făcute în exclusivitate pentru Impact.ro.
În prezent, la 73 de ani, Elena Merișoreanu are tot ce-i trebuie, și o pensie suficient de mare, iar soțul său, fost general de armată, una și mai mare.
„Am tot ce-mi trebuie, îi mulțumesc lui Dumnezeu, mi-a dat mai mult decât am avut nevoie”, a declarat Elena Merișoreanu pentru Impact.ro.
Copilăria artistei, de altfel una foarte frumoasă, a fost însă marcată de lipsuri. Elena Merișoreanu a avut ghiozdan, și acela de carton, abia în clasa a IV-a, iar hainele de școală i le făcea mama sa, care i le apreta apoi cu făină.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Mergeam cu trăistuța la școală, încăpeau de toate în ea. Era din aceea țesută, ce frumoasă era. Cred că abia prin clasa a patra mi-au cumpărat ghiozdan, era din acela de carton. Și acum păstrez acea trăistuță. Am avut o copilărie atât de frumoasă. Uniformele nu le mai păstrez, dar mi le amintesc. Obligatorie era bluza albă.
Mama ni le făcea ea, săraca. Le apreta cu făină și le mai băga și-n albăstrele, ca să fie albul strălucitor. Și aveam șorț negru sau albastru. Iar mama ne făcea niște pampoane, ne punea să ținem degetele și ieșea o minunăție. Abia în clasa a patra m-au făcut pionieră. Era după note, eu nu am fost o elevă de excepție, eram cu cântatul de mică, cu dansurile, mergeam la club, nu aveam treabă prea multă cu cartea”, ne-a mai mărturisit aceasta.
Ca și elevă, artista se bucura atunci când mama sa îi punea biscuiți Eugenia la școală, precum și o sticlă de lapte.
„Fiecare etapă a vieții are frumusețea ei. Atunci ne bucuram că mama ne punea pachet, nu am să uit niciodată că cea ma mare plăcere a mea era când aveam la mine biscuiții Eugenia. Erau poate chiar mai buni ca acum. Și, cum eram la țară și aveam vaci, oi, ne punea și câte o sticlă de lapte. Acasă nu era laptele atât de bun pe cât era la școală”, a completat aceasta.
Artista își amintește, totodată, de vremurile în care învăța la lampă, pentru că în satul în care locuia, din județul Hunedoara, nu exista curent electric:
„Nu aveam televizor, curent ne-a băgat la 14 ani, învățam la lampă, lumea nu avea frigider, făcea zilnic mâncare bună, sănătoasă, unt, lapte, ouă de casă. Și acum, cine stă la țară, și îi place să muncească, are tot ce-i trebuie și toți cresc sănătoși”.
Elena Merișoreanu își amintește și acum de bătaia primită de la mama sa, din cauza faptului că și-a tăiat singură părul, pe când avea doar patru ani, iar apoi l-a ascuns în lada cu ceapă. De atunci, până la vârsta de 16 ani, artista nu s-a mai tuns.
„Aveam un păr lung, la țară nu ne tundea. Când am venit în București era foarte lung și des. Dar la Rapsodia, mi s-a spus să-mi tai părul, să nu umblu ca o țărancă.
Până la 16 ani nu mai mă tunsesem. Am făcut-o doar pe când aveam 4 ani. Ai mei erau plecați de acasă, și am văzut-o pe fata vecinei că și-a tăiat părul. Atunci am luat o foarfecă și când m-am văzut cu părul scurt m-am întrebat ce o să spună mama. Și am luat părul și l-am ascuns într-o ladă cu ceapă.M-am dus la ea cu baticul în cap. Și cică, „ce-ți veni să-ți pui batic pe căldura asta”. „Păi mă doare capul”. Atunci, mama îngrijorată a venit repede și când a văzut că nu mai am păr, ce bătaie mi-am luat…Dar a crescut repede la loc. Când am mers la școală era deja lung, mă trăgeau băieții de cozi, eu îi luam la bătaie”, ne-a povestit artista.
Marele regret al artistei îl reprezintă însă faptul că a plecat prea devreme de acasă:
„Singurul meu mare regret a fost că am plecat prea mică de acasă. La 16 ani am venit în București și nu m-am bucurat de ei mai mult, că tare buni și cumsecade erau. Și cât munceau, nu se culcau până nu eram spălate, femeile erau furnicuțele casei”.
