10:00
Într-o etapă în care presiunea din afară ne afectează viața de zi cu zi, scumpiri, criza facturilor sau război, mai ales după doi ani de pandemie și izolare, nu stăm foarte bine cu stabilitatea psihică. Dacă peste toate acestea mai punem și simptomele pe care le resimțeam oricum an de an atunci când venea primăvara ajungem la un rezultat destul de îngrijorător pentru starea noastră mentală. Impact.ro a vorbit în exclusivitate cu psihologul Keren Rosner care ne recomandă să fim mai disciplinați și să nu uităm de micile plăceri care ne motivează.
După doi ani de pandemie și izolare psihicul este deja antrenat să caute izolare atunci când se simte atacat din afară. Astenia de primăvară ar putea să ne lovească mult mai acut având în vedere și celelalte provocări, ce nu țin de natură, cu care trebuie să ne confruntăm.
„Trecerea de la iarnă la primăvară înseamnă trecerea de la un anotimp rece la unul capricios, în care sunt variații de temperatură care implică adaptarea organismului. Acest șoc al adaptării este consumator de energie psihică, și provoacă schimbări de stare afectivă. Așa se instalează astenia de primăvară, iar organismul depune efort pentru a face față acestor provocări.
Individul, persoana, care suferă de astenie de primăvară, cunoaște astenia prin simptome care se manifestă prin dureri de cap, oboseală, o stare de letargie, neimplicarea în activități, nevoia de a se retrage, de a fi singur, de a nu avea relații interumane. Oarecum similar cu un episod depresiv.” spune Keren Rosner.
După 2 ani de pandemie angajații din România se confruntă cu o criză în plan economic, nesiguranța locului de muncă din cauza problemelor pe care le au firmele cu facturile, dar și un război la doar câteva sute de kilometri de țara noastră.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Căldura invită la a ieși mai mult afară, la soare, la lumină, în spații verzi, ceea ce face ca responsabilitățile cotidiene să fie percepute ca un efort și să existe tentația de a neglija activitățile obișnuite. Așa se ajunge la simptomul de burnout. Combinate aceste treceri, astenie, cu schimbările sociale și schimbările profesionale.
Pentru că în ultima perioadă caută job-uri noi, sunt nemulțumiți, simt nesiguranță, pe multe paliere ale vieții, și profesional, și al securității și a viitorului și a perspectivei familiale. Sunt foarte multe și pe fondul oboselii, psihicul uman este fragil. Foarte greu face față acestor provocări, pentru că nesiguranța înseamnă provocare.” mai spune specialistul.
Cum își poate găsi energia fiecare individ în parte pentru a face față acestor provocări, de ordin social, politic sau chiar de supraviețuire de la o zi la alta? Nu există o rețetă valabilă pentru toate persoanele.
„Este vorba despre efortul fragilizării psihice după pandemie, fiecare își poate găsi propriile resurse și propriile puncte solide din viața lui. Poate pentru unul este familia, pentru altul este satisfacția profesională, aceste resurse trebuie să le folosească pentru a avea puterea să treacă mai departe.
Sigur că indicația este să aibă o viață ordonată, să aibă disciplină. Ca o persoană care este bombardată de probleme, să aibă capacitatea de a se detașa și să vadă obiectiv ce poate să facă, are nevoie de aceste puncte tari din viața lui. În plus susținerea familiei, a prietenilor, și apelarea la atunci când observă că propriul efort nu este suficient pentru a-și face ordine mentală, cognitivă. Este mult mai ușor să rezolvăm probleme decât să dorim toate odată.”
Atunci când o persoană lucrează într-un domeniu cheie, medicină, ISU, chiar și jurnaliști și avem, pe lângă problemele de zi cu zi și o succesiune de crize, ce ar trebui să facă persoana respectivă pentru a menține totuși un echilibru? Ne afectează și politicul sau în general exteriorul? Vorbim de cel mai celebru exemplu cel al medicilor în pandemie.
Sigur că da, pentru că au fost suprasolicitați, aici trebuie să intervină și societatea și instituția. Un medic care este suprasolicitat și obosit nu va face față. Mai bine face în așa fel în care să aibă momente în care să se odihnească, să aibă momente în care să se refacă, decât să ducă efortul la extrem și să cadă. Fără ajutorul celorlalți, al colegilor de breaslă, sau al instituțiilor este foarte greu. Chiar dacă nu este la nivelul de pregătire la care se află cel care este în situația de burnout tot face mai bine.” mai spune psihologul.
De foarte multe ori vrem să se întâmple foarte multe lucruri în același timp, ceea ce uneori este dificil. Atunci prioritizăm. Și prioritizând luăm fiecare aspect al vieții pe care vrem să îl îmbunătățim, și unul câte unul, a mai spus specialistul.
Concluzia specialistului este că cea mai importantă este motivația, neimplicarea emoțională în fiecare caz în parte. Dacă suplimentează cu consum afectiv munca excesivă angajatul poate să aibă probleme mari.
