08:31
Începând cu anii ’60, continuând, mai ales, cu deceniul opt al secolului trecut, lumea muzicii moderne s-a îmbogățit cu formații care au făcut istorie prin piesele lor. Au abordat genuri dintre cele mai diferite (Blues, Rock classic, Hard, Psihedelic, Country, Rhythm and Blues, Jazz, Soul, Electric, Progressive etc), însă numitorul comun s-a numit celebritatea.
Aflate pe mai toate scenele importante ale mapamondului au încântat audiențe însumând miliarde de suflete. Vedete incontestabile, au lansat albume sau discuri single în sute de milioane de exemplare. Pentru mulți fani, melodiile lor sunt adevărate icoane audio, iar membrii grupurilor adevărați zei. Ceea ce este mai puțin sau deloc cunoscut, constă în faptul că acești monștri sacri ai muzicii de fină calitate au avut alte nume atunci când au apărut în zorii existenței lor. Cu care, probabil, nu ar fi cunoscut consacrarea.
Cunoscuta trupă americană de rock alternativ, cu al său lider, Kurt Cobain, supranumit „purtătorul de cuvânt al unei generații” a activat cu un imens succes din 1987 până în 1994, când acesta a murit în mod neașteptat. În același an grupul s-a destrămat. Totuși, demo-urile timpurii au fost lansate sub titulatura Fecal Matter. Proiectul Nirvana a mai trecut printr-o serie de nume, inclusiv Skid Row, înainte de a-și însuși titlul cunoscut la nivel mondial al simbolului budist ca idilic loc, reprezentând poarta dintre moarte și renaștere. Cel pe care l-a purtat definitiv.
Hibrid Theory este, de fapt, albumul de debut al grupului californian de rock, care i-a adus în 2005 discul de platină în mai multe țări ale lumii. Inițial, în 1996, Mike Shinoda și Brad Delson, împreună cu prietenul lor, Rob Bourdon au creat formația Xero.
Apoi, grupul a optat să se numească Hybrid Theory, chiar înainte de a lansa primul lor Extended Play. În cele din urmă, au constatat că seamănă prea mult cu cel al unei alte trupe active la acea vreme (Hybrid), alegând să-l denumească Linkin Park.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Mookie Blaylock” este numele unui faimos jucător de baschet profesionist american din NBA, care a activat la echipa New Jersey Nets în anii 1990. De ce acest nume pentru grup. Pur și simplu pentru că părea o câștigătoare monedă de schimb a reputației. Și a funcționat la început, când Pearl Jam era necunoscută. Însă, când formația a căpătat faimă, membrii ei au hotărât să-i schimbe numele. Fie și numai ca o cale de înregistrare și vânzare a mărcii.
Printre teoriile despre originea noului nume „Pearl” ar putea fi numele bunicii lui Eddie Vedder, cântărețul și chitaristul grupului. Pentru „jam”, cea mai reală ipoteză este aceea potrivit căreia numele ar fi fost propus după un concert al reputatului solist și compozitor canadian, Neil Young.
Un nume complet echilibrat și inspirat. „Screaming (h)abdabs” provine dintr-o expresie colocvială engleză pentru o afecțiune misterioasă, asociată cu un sistem nervos hiperactiv și halucinații.
După multe perioade tumultoase, cu schimbări de nume și despărțiri, Roger Waters, Richard Wright, Nicholas Mason și Syd Barrett, înlocuit cu David Gilmour au fondat în sfârșit faimosul grup „Pink Floyd”. Un nume care aduce un omagiu celor doi oameni de blues american, Pink Anderson și Floyd Council. Ei nu aveau cum să știe ce contribuție întâmplătoare va avea mixul de nume purtat de una dintre cele mai ilustre formații de muzică din toate timpurile.
Numele inițial suna oarecum bine. Puțină tandrețe într-o lume atât de dură. Nu și pentru o trupă atât de puternică, precum Queen. Inițial, Brian May și Roger Taylor au fost cei care au optat pentru această edulcorată titulatură, în cadrul unui proiect de liceu. Până când solistul, Tim Staffel, părăsește grupul fiind înlocuit de către Freddie Mercury. Acesta din urmă propune un nume care va face înconjurul lumii: The Queen. Justificarea lui: „Regina trebuie să fie fascinantă, maiestuoasă. Acest stil face parte din noi și vrem să fim cu adevărat eleganți”. Promisiune respectată.
Șoarecele și pisica nu au avut loc în showbiz. Cel puțin nu în industria muzicală. Când Paul Simon și Arthur Garfunkel au început să vorbească despre muzică, aveau doar 15 ani. Considerând că numele lor nu este suficient de atrăgător pentru scenă, Paul s-a redenumit John Landis, iar Arthur a devenit Tom Graph, pentru că îi plăcea să reprezinte grafic progresia înregistrărilor de succes pe hârtie milimetrică originală.
Apoi, au alcătuit duetul „Tom & Jerry”. După singurul succes, „Hey Schoolgirl”,s-au reorientat rapid asupra studiilor, pentru a reveni pe scenă abia în 1964, de această dată sub numele real.
Înainte de a-și asuma numele Radiohead, titanii rock-ului alternativ se numeau mult mai banal, On A Friday. Au produs câteva albume demonstrative, apoi au semnat cu casa de discuri EMI. Numele lor, acum permanent, este de fapt o referire la Radio Head ” din Talking Heads.
De ce într-o vineri. Fiindcă pur și simplu grupul de liceeni s-a întâlnit într-o seară de vineri pentru repetiții. Când au început să devină cunoscuți, EMI i-a sfătuit să-și schimbe numele, să găsească ceva mai puțin plat, fără a le spune că au la dispoziție doar o zi pe săptămână pentru audiții. Cei cinci membri, fani ai Talkings Heads, hotărăsc apoi să aducă un omagiu acestui grup, alegând titlul uneia dintre piesele lui drept nume. Astfel, s-a născut „Radiohead”.
Era un nume amuzant pentru o trupă de rock gotic. Când trupa s-a format în anii 1970, Robert Smith era pianist. Devenit lider al formației, adoptă faimosul machiaj și pălărie, recurgând la câteva schimbări. Obelisk devine Malice, apoi Easy Cure și în cele din urmă The Cure.
O titulatură deloc punk pentru formația americană cu peste 75 de milioane de înregistrări vândute în lume. După un prim succes, în timp ce doi dintre membrii trupei, Billie Joe Armstrong și Mike Dirnt erau încă foarte tineri, grupul a decis să-și schimbe numele. „Green Day” este preluat dintr-una din melodiile lor timpurii. Ei cântă despre o zi fără sens, pe care o ucid fumând „ierburi”.
Festfolk poate fi asimilat unei sărbători populare. Nimic rău, însă nu suna adecvat unui grup ce se va bucura de un succes planetar. Din fericire, grupul suedez a realizat repede acest lucru și a căutat rapid să-și schimbe numele. În cele din urmă, s-a optat pentru ABBA, acronimul celor patru prenume: Agnetha, Björn, Benny și Anni-Frid. Cei patru originari din Stockholm au dominat topurile mondiale între mijlocul anilor 1970 și începutul anilor 1980.
După un debut la fel de discret ca o Stea de Mare, liderul formației britanice de rock alternativ și piano-rock, Chris Martin, decide să adopte un nume mai potrivit stilului de muzică adoptat. Așa s-a născut Coldplay. Un nume la mâna a doua, deoarece fusese folosit deja și apoi abandonat de un alt grup, care se referă la colecția de poezii a lui Philip Horky: „Reflecții ale copilului, joc la rece”.
(surse: altpress.com, vice.com)
