15:31
Data de 4 noiembrie reprezintă în calendarul ortodox o zi importantă pentru creștini, care prăznuiesc sărbătoarea unui sfânt soldat. Viața acestuia a fost una impresionantă. După ce a luptat în armată, sfântul prăznuit astăzi de creștinii ortodocși și-a continuat viața dând slavă lui Dumnezeu, într-o mănăstire. Rugăciunea acestuia poate fi folositoare celor aflați într-o cumpănă a vieții.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare a fost un sfânt soldat, născut în Bitinia, și care a trăit în vremea împăratului Leon Isaurul (717 – 740). Acesta s-a născut în satul ce se numea Maricat, din părinții Miritrichie și Anastasia. Biserica îl prăznuiește pe sfânt în fiecare an, pe data de 4 noiembrie, potrivit calendarului ortodox.
Viața Sfântului Ioanichie a fost una marcată inițial de lupta împotriva icoanelor, fiind luat în armata vremii. Totuși, sfântul a renunțat la această credință după ce un călugăr nevăzător, pe care l-a întâlnit pe când trecea pe lângă muntele Olimp alături de oaste, i-a spus pe nume, fără să îl mai fi văzut vreodată înainte de acel moment.
O, fiule Ioanichie, dacă te numești creștin, pentru ce treci cu vederea icoana lui Hristos? Zadarnice sunt toate ostenelile faptelor tale celor bune, dacă nu ai credința cea dreaptă!, i-a strigat bătrânul.
Viața sfântului soldat a fost trăită la început servind armata împăratului, pe care Ioanichie a reușit chiar să îl salveze într-o luptă cu bulgarii. Acesta s-a retras însă din armată după această bătălie și a ales să se retragă la o mănăstire. După ce își trăiește viața în mai multe mănăstiri, Sfântul Ioanichie cel Mare decide să se retragă complet în pustiu. El se stabilește inițial în Muntele Conturiului, pentru ca apoi să rămână în Muntele Olimp.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Din invidie, un monarh a încercat să îl otrăvească, în timp ce altul i-a dat foc chiliei sale. De asemenea, un altul a vrut să îl străpungă cu toiagul, însă grija lui Dumnezeu față de sfântul soldat a făcut ca acesta să rămână în viață. Deși inițial s-a opus închinării la icoane, el și patriarhul Metodie, împreună cu împărăteasa Teodora, a restabilit cinstirea icoanelor.
Potrivit tradiției, Sfântul Ioanichie cel Mare s-ar fi ridicat de la pământ în vremea rugăciunii sale, devenind nevăzut. El a trecut la cele veșnice în jurul anului 846. Lupta sa pentru dreapta credință a rămas și astăzi marcată în slujbele bisericești.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție!.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinele cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
