12:45
Atâtea contradicții pe pogon pătrat cu greu mai pot fi găsite altundeva decât în România, un ținut în care toată lumea trage cu alice în Țara Minunilor. Aici, orice urmă de logică este dată afară din odaie și aruncată pe o prispă pustie. Duhul sărăciei slobozit din sticla căpcăunilor perindați la domnie bântuie a pagubă un conac, cândva somptuos, căruia i s-a furat până și istoria.
Eurostat, un departament al Comisiei Europene responsabil de publicarea unor statistici comparabile pentru tot teritoriul UE, ne spune cu franchețe că România și-a păstrat în aprilie un nedorit loc printre cele mai ascuțite rate ale inflației măsurate în spațiul comunitar (2%), fiind surclasată doar de Polonia (3,6), Ungaria (2,9) și Cehia (2,2).
Banca Centrală estimează ca la finalul trimestrului doi să “beneficiem” de un 2,4%, iar la sfârșitul anului, o zecime în plus, potrivit Agerpres.
Rata șomajului a fost de 5,6% în ianuarie 2021, iar numărul preconizat de Institutul Național de Statistică înseamnă aproape jumătate de million de persoane (474.000). Statul a cheltuit peste patru miliarde de lei pentru finanțarea șomajului tehnic. Este motivul pentru care nu s-a înregistrat un seism de proporții în acest atât de sensibil capitol. Dar cât se mai poate? Iată o întrebare cu răspunsul/mutarea în plic.
Cum ne zicea eminența Băncii Naționale, Mugur Isărescu, principalele presiuni inflaționiste vin de la alimente, combustibili si prețuri reglementate. Așadar, concluzii ce epuizeaza complet ultimul bob al raționării corecte. Deținem armate întregi de boi, porci și turme de cornute mici, niciodată dumirite mioritic, dar banul depus pe tejgheaua casapului se înmulțeste cotidian, mai abitir ca numărul puilor popândăului de Bărăgan.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Proprietărim în cămara agricolă vreo trei milioane de hectare de pământ mănos, ce n-au mai vazut lama plugului de când se ara cu berbecul scopit. Am putea să cerealizăm Moscova si Beijingul, prima aflată într-un uriaș deficit comercial și avidă de merinde. Cel puțin preț de jumătate de veac fără probleme.
Trimitem însă exportul la culcare și cumpărăm, de pe unde și-a înțărcat mutul iapa, tapioca pentru siluetă, papaya ca antioxidant si maracuja pe post de Fructul Pasiunii și aprig combatant împotriva colitei rebele. Mai achiziționăm cartofi mov din Chile (!!!) pentru un asigurat piure lila.
România deține o neoficială medalie de bronz în Europa la rezervele estimate de petrol. Cam 600 milioane de barili, însemnând 11% din canistra europeană. Ne intrec la acest capitol doar Anglia (3 miliarde barili), între timp “divorțată” de Uniune, fapt tot mai regretat de fii Albionului de sub comanda Executivului chiriașului din 10 Downing Street cu prenume rusesc si Danemarca – 1,1 miliarde.
Totuși, șoferimea româneasca vine indignată cu roaba de măruntiș la pompe, pentru a-i da o palmă simbolică benzinarului. În acest ritm, va fi mai rentabil să ataci ruta Constanța-Baia Mare cu un plin de coniac franțuzesc.
În beciurile Băncii Centrale, se aflau, la finele lunii martie a anului în curs, aur și valută totalizând 40,497 de miliarde euro, plasând din acest punct de vedere România pe locul 5 în Europa, la egalitate cu Suedia. Nivelul rezervei de aur s-a menținut pe palierul de 103,6 tone, valorând 4,78 milioane euro. Depozitele BNR găzduiesc mai multe sume in bani străini și metale prețioase decât Olanda, Spania, Belgia, Austria sau Portugalia. Deci, toti guldenii, șilingii si pesetas-urile lor (pe vechi) sunt mai sfrijiți decât leul carpatin.
După populație, aceeași Bancă Națională avea ferecați, în decembrie 2020, sub forma salariului mediu net pe creștet de român, 744 euro lunar (894dolari), sumă apropiată rezervelor per capita din zona euro. Comisia Europeană a publicat previziunile economice pentru România, conform cărora PIB-ul va crește cu 3,8% în 2021 și cu patru procente anul viitor. Cifre în contextul maladiei mondiale care taie și spânzură tot ce îi iese în cale.
„Personalitățile” fizice din România au stivuit monedă cu monedă în bănci sume valorând aproximativ 25 miliarde euro. Reiese că țara aceasta suferă de un masochism politico-economic strident. Stăm cu șezutul pe un hambar aurifer de vreo 1.500 de tone în Apuseni, dar nu avem nicio tresărire să-l scoatem de acolo în propriul folos, fiindcă nu vrem noi. Poate și pentru a contracara propunerile oneroase ale unor samsari ce stăteau cu lopata la picior, întru însusire, pe vremea guvernărilor pesediste.
Există petrol, sare și păioase cât să îndestuleze pe cei mai hulpavi negustori cu tot cu națiile lor. Exemplele ar putea continua plictisitor de mult. Românii stau, însă, la mâna unui stat care dirijeaza destine cu o noimă controlată sau, dimpotrivă, o face fără modul, direcție și sens. Ca un vector aproape nul, după chipul și asemănarea lui.
Pentru un excedent bugetar, o știe și un boboc ASE-ist, trebuie ca exportul să fie superior importului. O pârghie de ajutor eficientă este valoarea scăzută a monedei naționale. Japonezii își diminuează frecvent valoarea yenului, tocmai în virtutea acestui deziderat. Dar când și cu cât s-o faci, dat fiind că bancnota cu pod pe ea privește către leu de la înălțimea unui apropiat etaj (psihologic) 5?
