80 de ani de la începerea deportării romilor în Transnistria. Gelu Duminică: „Exact ca în anii ’30, partidul respectiv poate ajunge la guvernare, și să te ții”

Astăzi se împlinesc 80 de ani de la începutul unei campanii de deportare a romilor în Transnistria. După izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial liderii români văd ocazia de a pune în practică epurarea etnică. La 1 iunie 1942 începe deportarea a 25.000 de romi din România, din nefericire peste 11.000 aveau să nu se mai întoarcă acasă, printre cei deportați aflându-se și foarte mulți copii.

„Din păcate România a pus în practică imediat ce a intrat în război, toate acele idei”

Sociologul Gelu Duminică a explicat în exclusivitate pentru Impact.ro care au fost argumentele, dar și liderii politici, care au adus ideile rasiste care au făcut din România a doua țară, după Germania, vinovată pentru Holocaust cu un număr impresionant de victime.

„Eugenismul (teorie care susține ideea reacționară a inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, a împărțirii oamenilor în rase inferioare și superioare) a prins foarte bine în spațiul românesc fiind promovat de intelectuali, de oameni politici, de oameni de seamă. Goga a fost prim-ministru. Eugenism care nu spunea decât că românii sunt arieni, rasă pură, dar că există două minorități balast, respectiv evreii și romii. Erau două școli eugenice, una la Cluj, alta la București, care dezbăteau despre puritatea etnică în acea perioadă, sunt unele scrieri care spuneau despre deigienizarea sângelui străbun geto-dac cu cel jidovesc și mai pe urmă cu cel țigănesc”.

Soluția celor două școli: epurarea sau sterilizarea. De balast ce poți să faci? Să scapi. Din păcate, România a pus în practică imediat ce a intrat în război, toate acele idei. Au fost pogromuri, deportări. Nu întâmplător România este al doilea stat ca duritate împotriva propriului popor în al Doilea Război Mondial conform raportului Elie Wiesel.

Cam 400.000 de victime, evrei marea lor majoritatea, dar și romi. Oficial 25.000 de deportați, și copii deportați. Acum ce pericol puteau să reprezinte copiii? Din păcate astea erau politicile vremurilor.” spune sociologul Gelu Duminică.

Prim vicepreședintele Asociației Partida Romilor Pro-Europa, Daniel Vasile, spune că în România s-a stabilit prin lege data de 2 august pentru comemorarea victimelor de etnie romă, mai ales că aceasta este o dată agreată la nivel internațional. Totuși, România a fost prima țară care a și legiferat o astfel de zi de comemorare și aducere aminte. Data de 1 iunie este prea puțin amintită.

„În prima fază au fost deportați romii nomazi. Procesul a continuat prin deportarea romilor sedentari, a fost finalizat în luna septembrie a anului 1942. Noi organizăm în data de 2 august un asemenea moment. Am consacrat data de 2 august ca fiind Ziua Europeană de Comemorare a victimelor din celui de-al Doilea Război Mondial de etnie romă.

Am reușit printr-o lege aprobată de Parlamentul României. Pe 2 august au murit la Auchchwitz-Birkenau 2897 de romi ca urmare a revoltei din lagărul nazist de romi. Această lege este singurul act normativ în care este consacrat Samudaripen, ca termen este similar Holocaustului”, spune Daniel Vasile pentru impact.ro.

Reminiscențele discursurilor naționaliste și partidele de astăzi

Discursul naționalist, atribuirea unui anumit soi de comportament unei etnii sau credința că o rasă este superioară din punct de vedere genetic nu au dispărut nici astăzi. Partide din România sau din Europa par să reia un anumit tip de a atrage simpatizanți care naște ură. Ceea ce a funcționat încă din 1920 se pare că atrage adepți chiar și un secol mai târziu.

„Deportarea a avut mai degrabă o argumentație…să spunem așa infractorii: deportăm cerșetorii, zonele acestea paupere și disociale. În realitate nu a fost chiar așa. Au trecut 80 de ani și mai nimic nu se întâmplă.

Nu ne învățăm lecțiile pentru că ideile promovate de mișcările politice de atunci le revedem în momentul de față promovate de altă formațiune politică, dar care face cam aceleași lucruri, are priză la public. Într-un context, exact ca și în anii ’30 partidul respectiv poate ajunge la guvernare, și atunci să te ții.

Eu am trăit cu acele povești în urechi, pentru că parte din familia mea a fost deportată, s-au mai întors doi, din 30. În momentul de față, supraviețuitori cred că mai sunt maxim 200. Totuși au trecut 80 de ani, mai există doar cei care erau copii atunci. Memoria efectivă trăită de victime este din ce în ce mai puțină. Ne-au rămas scrierile lor colectate după anii ’90 de antropologi, sociologi, istorici, pentru că sunt cărți de genul acesta. Mai sunt foarte puțini, mulți dintre ei își caută drepturile la statul român, care acordă o compensație sub formă de pensie deportaților.” spune sociologul.

Doar în urmă cu doi ani au fost incluse aceste lecții de istorie în manuale

O reminiscență din perioada comunistă, ascunderea anumitor fapte din istorie, pentru a cosmetiza realitatea și comportamentul de-a lungul istoriei, a trenat până în urmă cu doar câțiva ani. După mai bine de 30 de ani de la Revoluție au fost introduse în manualele de istorie două studii de caz în care elevii să studieze, foarte pe scurt, comportamentul de-a lungul istoriei față de etnia romă.

„Ne-a luat mulți ani să studiem această chestie în școală, încă de acum doi ani este un studiu de caz în manualul de istorie de clasa a VIII a, dar doar un studiu de caz, pentru ambele fenomene, realități. Sclavia este cea mai lungă sclavie care a existat pe fața pământului atestată documentar, vreo 500 de ani, iar deportarea, noi nu vorbim în general despre subiectele acestea. România a acceptat faptul că a fost parte a Holocaustului și am făcut epurare etnică undeva prin 2005. Până atunci a negat cu vehemență.” spune Gelu Duminică.