Radu cel Mare a condus Țara Românească între 1495 și 1508. În cei 13 ani de domnie a reușit ceea ce nu mulți domnitori munteni reușiseră până la el, și anume ridicarea culturală a țării. Primele tipărituri, mănăstiri rămase și astăzi în picioare, dar și o perioadă de pace, toate stau mărturie ale domniei lui Radu cel Mare.
Fiu al lui Vlad Călugărul și nepot al lui Vlad Dracul, Radu al IV-lea Basarab va avea o domnie caracterizată prin pace și relații bune cu vecinii. Acest fapt îi va permite să facă ceea ce alți voievozi nu și-au permis: să se concentreze asupra dezvoltării culturale a țării și să facă din Țara Românească un pol cultural de nivel înalt.
În ceea ce privește realizările culturale ale domnitorului merită amintite: construirea Mănăstirii Dealu, unde de altfel a fost și înmormântat, biserica Mănăstirii Govora, finalizarea Mănăstirii Glavacioc, începută de tatăl său, precum și alte construcții bisericești pe teritoriul altor țări, astăzi. Însă Mănăstirea Dealu rămâne un reper al domniei lui Radu cel Mare, numit astfel după realizările sale culturale, și nu după cele politice, fiind considerat primul astfel de caz. În plus, Radu cel Mare îl aduce la Mănăstirea Dealu pe călugărul Macarie, care va tipări, în Țara Românească, pentru prima dată, cărțile bisericești: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Evanghelierul (1512). Odată cu tiparnița din pridvorul Mănăstirii Dealu, Țara Românească începe să conteze și din punct de vedere cultural, nu doar din punct de vedere strategic, între cele două mari puteri: Imperiul Otoman și Ungaria.
Din punct de vedere politic, marea realizare a lui Radu cel Mare a fost că a menținut pacea pentru atât de mulți ani. În plus, a încheiat acorduri cu cele două puteri între care Țara Românească a fost mereu împărțită: turcii și ungurii. A emis de la Târgoviște 73 de documente, în limba slavă, iar la 3 decembrie 1507 încheie un tratat de pace și alianță veșnică cu orașul Sibiu și cele șapte districte săsești din Transilvania, având clauze precum pacea veșnică și alianța împotriva turcilor.
În aprilie 1508, domnitorul moare în palatul de la Târgoviște din cauza faptului că era grav bolnav de podagră și este înmormântat în ctitoria sa, Mănăstirea Dealu.