18:50
Mihnea cel Rău a stat pe tronul Țării Românești foarte puțin, mai ales din cauza temperamentului său aprig, moștenit de la tatăl său Vlad Țepeș, dar și a lipsei sale de înțelepciune și diplomație, atât de necesare unui conducător. În scurta sa domnie, aprilie 1508-octombrie 1509; între 2 aprilie – 9 mai 1508 și între 12-29 octombrie 1509, nu va emite niciun document la Târgoviște.
Crescut la curtea domnească din Târgoviște, Mihnea va învăța limbi străine și va deprinde meșteșugul armelor alături de fiii boierilor, sub atenta supraveghere și chiar instruire a lui Vlad Țepeș. Ajunge pe tronul Țării Românești cu sprijinul turicilor, dar și al boierilor Craiovești, care erau interesați să dețină primele locuri în ierarhia țării. Însă, tânărul domn reușește să își facă rapid dușmani, chiar printre boieri, din cauza politicii sale dure și a pedepselor nemiloase aplicate boierilor trădători; de fapt, acest lucru i-a și adus porecla „cel Rău”.
„(…) ei sunt Craioveştii, familiile boierilor pedepsiți sau omorâți, despre care Letopisețul Cantacuzinesc scrie că „pre mulți boieri i-au omorât cumplit: le-au tăiat nasurile şi buzele, pre alții i-au înecat şi pre alții i-au spânzurat, iar el se îmbogățea cu averile lor”. Cei mai înverşunați au fost cei din familia lui Dimitrie lacşici, pe a cărui soră (căsătorită cu Pârvu din Ruşi, fiul Doamnei Caplea şi nepotul lui Radu cel Mare) domnul o necinsteşte fără remuşcări, după ce în 1509 îi ucide soțul. Se adaugă şi pretendentul Danciu, ascuns în Transilvania şi susţinut din ţară. Nici cu fratele său nelegitim Vlad, aflat în Transilvania, Mihnea nu este în relaţii bune mai ales că acesta avea în posesie un domeniu, întărit în 1525 fiilor săi Vladislav şi loan. In aceste condiţii, reacţia boierilor nu se lasă aşteptată, semnele fiind susținerea lui Danciu şi o permanentă circulație a informaţiilor privind mişcările domnului”, spune istoricul Gabriela Nițulescu în lucrarea Basarabii de Târgoviște.
Totuși, istoricii spun că domnitorul nu ar fi fost chiar atât de crud și de ieșit din minți cum îl descrie Letopisețul Cantacuzinesc, dar este clar că era un domn crud, însă este posibil să nu fi fost și atât de drept precum tatăl său. Mihnea îl va asocial la domnie pe fiul său Mircea, în octombrie 1509, însă se văd nevoiți să fugă amândoi spre Sibiu, atunci când află că boierii îl susțin la domnie pe Vlăduț.
Desi este adăpostit de sibieni, conform înțelegerilor semnate mai demult, Mihnea va fi ucis pe 12 martie 1510, într-o zi de sărbătoare, în fața bisericii mari săsești de trei asasini: Danciul (rivalul său), Albu vistier şi Dimitrie lacşici. La rândul lor, cei trei vor pieri de mâna prințului Mircea și a orășenilor revoltați.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Așadar Mihnea cel Rău rămâne în istorie ca un domnitor care nu a făcut prea multe lucruri în timpul domniei sale, mult prea scurte, însă a rămas în memorie drept unul dintre domnitorii lacomi și cruzi, însă fără a avea tăria tatălui său.
