15:45
Pe 12 august 2025 se împlinesc 25 de ani de la accidentul submarinului nuclear Kursk, accident petrecut la câteva luni de la preluarea puterii în Rusia de către Vladimir Putin, acuzat că a refuzat ajutorul internațional și a sacrificat viețile unor oameni, temându-se că o intervenție externă i-ar afla secretele nucleare.
La 12 august 2000, în apele internaționale de la est de Peninsula Rybatschi din Marea Barenț, un submarin nuclear de atac din clasa Oscar-II (codificarea NATO pentru seria de submarine din această categorie) aparținând Flotei Nordului a Federației Ruse a fost în centrul unui accident tragic amplu, la 116 metri adâncime față de nivelul mării, care a dus la pierderea vieților tuturor celor prezenți la bord, potrivit https://www.dsa.no/.
Accidentul, care a avut loc la nord-est de Murmansk, circa 250 de km de coasta Norvegiei și aproximativ 80 de km de coasta Peninsulei Kola, a reprezentat cel mai tragic astfel de eveniment petrecut în istoria recentă a flotei de submarine a Federației Ruse după căderea Uniunii Sovietice, conform raportului ”The Kursk Accident” (Stralevern Rapport 2001:5, Norwegian Radiation Protection Authority, 2001, disponibil la https://www.dsa.no/).
Submarinul Kursk, din cadrul Proiectului 949A K-141, cu numele de codificare, din partea NATO, Oscar-II, a fost proiectat de Biroul de Proiectare Central Rubin. A fost un submarin de atac alimentat cu propulsie nucleară. Construcția sa a început, în 1992, la șantierele Sevmash din Severodvinsk și a fost finalizat în 1995. Cu o lungime de 154 de metri, submarinul era echipat cu două reactoare, fiecare reactor cu un efect termic de 190 de megawați – mai puțin de 10% dintr-un reactor tipic de centrală nucleară, menționează raportul ”The Kursk Accident”.
Submarinele din această clasă sunt printre cele mai mari și mai capabile din Flota Rusă a Nordului. În cadrul acestei clase ar fi fost construite 12 astfel de submarine, mai indică Raportul menționat care citează surse rusești, conform https://www.dsa.no/.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Submarinul plecase la 10 august 2000, de la baza navală de la Vidiayevo aflată în Golful Uraguba, cu 118 oameni la bord (111 membri ai echipajului, 5 ofițeri din cadrul cartierului general al Diviziei a 7-a SSGN și 2 proiectanți), pentru a participa la exerciții militare planificate în Marea Barenț, potrivit „The Kursk Accident”.
La data de 12 august 2000, submarinul era deja implicat în exercițiul militar planificat, la care mai luau parte și navele Amiral Kuznetsov și Piotr Velikii. La 11:28 a avut loc prima explozie, evaluată la 1,5 pe Richter, iar, la câteva minute, a avut loc o a doua explozie cu o densitate mai mare a forței, de circa 3,5 per Richter, indică raportul potrivit ”The Kursk Accident”. Exploziile au fost înregistrate de navele străine care se aflau în zonă, submarine americane și britanice, cât și de ambarcațiuni de suprafață militare norvegiene de cercetare.
În momentul exploziei, mare parte a echipajului a murit aproape instantaneu, iar submarinul s-a scufundat pe fundul mării. Un număr de 23 de oameni aflați la bordul submarinului au reușit să ajungă într-un compartiment învecinat, așteptând să fie salvați, conform agenției Associated Press.
Ofițerul Dmitri Koselnikov a lăsat o notă scrisă prin care înștiința asupra faptului că făcea parte din grupul celor 23 de oameni care supraviețuiseră exploziilor, că se aflau în compartimentul IX al submarinului și că nu puteau ajunge la suprafață, fiind prinși în acel compartiment.
În seara zilei de 12 august 2000, ambarcațiunea de salvare „Mihail Rudnițchi” a ajuns la locul accidentului, având un submersibil la bord pentru a încerca să ajungă la submarinul Kursk.
Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Norvegia, dar și multe alte state, și-au oferit ajutorul pentru a participa la misiunea de salvare a celor prinși la bordul submarinului Kursk, dar decidenții de la Moscova au refuzat, în prima fază, pentru ca la data de 17 august, președintele Vladimir Putin să fie de acord cu ajutorul extern în cadrul operațiunii de salvare.
Operațiunea amplă de pregătire și punere în aplicare a început la 17 august și a durat până la 22 august. La această dată, scafandri britanici și norvegieni special antrenați de la bordul ambarcațiunii ”Seaway Eagle” au ajuns la submarinul Kursk și au deschis trapele superioare și inferioare de salvare de la compartimentul IX.
Pierderea submarinului Kursk cu cei 118 oameni la bord a fost o tragedie. Scrisoarea lăsată în compartimentul IX de ofițerul Dmitri Koselnikov indică faptul că echipajul aflat în spatele submarinului în compartimentele VI, VII, VIII și IX erau în viață după explozii. Unele dintre ipotezele avansate dau ca sursă a accidentului exploziile din compartimentul I care au determinat apoi explozia a mai multor torpile. Alte ipoteze, având la bază rămășițele submarinului recuperate de nava MSV Regalia, au presupus faptul că a existat un incendiu în compartimentele III și IX, fără să se cunoască sursa acestui incendiu și ce anume a generat exploziile din partea din față a submarinului, mai arată Raportul ”The Kursk Accident”.
O echipă internațională condusă în mare parte de două companii de profil olandeze, cu participarea unor echipe de scafandri britanici, olandezi și ruși, au recuperat în octombrie 2001 epava submarinului nuclear Kursk, care a fost adusă la Rosliakovo, în oblastul Murmansk din Peninsula Kola. A fost primul submarin nuclear recuperat de pe fundul mării după un accident.
Familiile îndoliate ale celor decedați la bordul submarinului au primit compensații financiare consistente și diferite beneficii din partea guvernului rus.
