17 decembrie 1989. Ziua în care s-a dat ordin să se tragă. Ceaușescu: “Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei…”

Gabriela del Pupo 17.12.2021, 17:43
17 decembrie 1989. Ziua în care s-a dat ordin să se tragă. Ceaușescu: “Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei…”

17 decembrie 1989 este începutul violențelor care au dus la moartea a peste 1000 de oameni, deși, până astăzi cei care au participat la Revoluția din 1989 spun că nu s-a aflat numărul real al morților și al răniților. Pe 17 decembrie se dă comanda care a dus la moartea a 66 de oameni, imediat după executarea ei. Nicolae Ceaușescu, frustrat de manifestațiile pentru susținerea pastorului maghiar Laszlo Tokes, care se amplificaseră în proteste anti-regim, dă ordin de tragere.

“Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta”

Până astăzi cei care au participat la evenimente spun că bilanțul răniților și al morților nu coincide cu realitatea pe care au trăit-o. Situația cadavrelor aduse de la Timișoara la București pentru a fi incendiate și pentru a li se pierde urma este prezentată amplu în “15”, film regizat de unul dintre personajele cheie prezent în mijlocul evenimentelor, Sergiu Nicolaescu.

Tot regizorul, odată ajuns senator, face parte din comisia senatorială care investighează evenimentele din decembrie 1989.  În acest raport sunt prezentate toate stenogramele ședințelor de partid, din care se poate vedea care au fost motivele care l-au determinat pe Nicolae Ceușescu să comande o represiune de o asemenea violență.

“În cuvântarea la Congresul al XIV-lea se referă în premieră la pactul Ribentrop-Molotov cu trimitere directă la problema Basarabiei, renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, întrerupe raporturile cu FMI, obstrucţionează unele reuniuni internaţionale, etc.

În interior, măsurile preconizate au menirea să accentueze izolarea țarii şi să-i întrețină iluzia că societatea, sistemul, sunt ermetic închise, impenetrabile la influenţe externe: se suplimentează cu efective ale gărzilor patriotice şi oameni ai muncii dispozitivele de pază şi ordine publică, menţinute în patrulare pe străzi şi după încheierea lucrărilor congresului; accesul ziariştilor străini este limitat şi selectiv, ajutoarele externe sunt refuzate, este înăsprit regimul de frontieră şi îngrădită circulaţia străinilor. Se înăspresc acţiunile de izolare şi împotriva dizidenților. Ceauşescu este hotărât să lupte în interior şi în exterior cu toţi cei care nu credeau ca el.

Nici evenimentele declanșate la Timişoara începând cu 15 decembrie 1989 nu au darul să-l trezească la realitate, considerându-le drept opera exclusivă a unor factori externi, sprijiniți de elemente declasate din interior, nesemnificative ca pondere şi moralitate în populația țării. Astfel, le regăsim calificate în intervenția sa din ședința C.P.Ex. din 17 decembrie 1989:

„… La Timişoara au avut loc unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz…. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta… De altfel este cunoscut şi faptul că atât în Răsărit cât şi în Apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din Răsărit şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice…

O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid… Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină ?! …  O mână de  derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de ce le faceţi jocul… Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei…acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest, care s-au unit pentru distrugerea socialismul, că vor „socialism uman capitalist.”

“Aceste incidente grave de la Timişoara, au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca dezordine”

După victoria revoluționarilor din 16 decembrie, în jurul orei 10.30, trei coloane de militari şi tehnică militară intervin dar oamenii ieșiți în stradă reușesc să preia controlul clădirii Comitetului Judeţean de partid. Ceaușescu ar fi putut anticipa această revoltă însă nu a crezut până în ultimul moment că oamenii vor avea curaj să iasă în stradă.

Avea de altfel experiența Revoltei de la Brașov, când spre sfârșitul anului 1986, muncitorii români au început să se mobilizeze împotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceaușescu, mișcare pe care a înăbușit-o cu succes. De altfel raportul arată că Ceaușescu era ferm convins că nici un astfel de demers nu poate avea succes în România.

“Încă din noiembrie 1989, securitatea îi prezintă dictatorului un material prin care cerea luarea de măsuri împotriva unui pastor protestant Timişoara: Tökes Laszlo. Ceauşescu nu simte pericolul sau nu crede ceea ce securitatea încearcă să-l convingă şi respinge orice act  împotriva preotului maghiar presupus ca agent străin. (Nota de informare ce a fost prezentată dictatorului este transcrisă integral).

Aprecierea evenimentelor de la Timişoara este reluată, nemodificată şi la teleconferinţa din 20 decembrie 1989 şi în comunicatul dat pe posturile radio şi TV, în aceeaşi zi, la-orele 19.00. „Rezolvarea” prin forţă a acestei situaţii, având pentru el o unică semnificaţie, i se pare firească: necesar să se explice tuturor cetăţenilor încă din această seară că  aceste incidente grave de la Timişoara, au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, acţiona în direcţia lichidării independenţei şi suveranităţii teritoriului României.

De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în această privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea au fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit. Aşa se explică că, cu eforturile făcute de organele locale, de unităţile de ordine şi de armată de a linişti lucrurile nu au dus la rezultate. Dimpotrivă, aceste cercuri, grupări organizate, au intensificat acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile militare şi de ordine să intervină pentru apărarea liniştii, a bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi obligaţiile şi prevederile prevăzute în Constituţie cât şi legile ţării.” (Stenograma conferinţei din 20.12.1989)

Cu unele ezitări, după intervenţia forţelor de ordine din noaptea de 18 decembrie 1989 la Timişoara Ceauşescu are sentimentul că incidentele respective nu sunt atât de grave şi ia decizia de a nu-şi amâna vizita oficială în Iran: „Dacă vom putea pleca mâine în vizită în Iran, Biroul Permanent al C.P.Ex. răspunde de întreaga activitate. Activitatea directă va fi condusă de tovarăşa Elena Ceauşescu şi tovarăşul Manea Manescu. Ei pot să convoace şi hotărârile să le ia împreună întregul Birou permanent. Nimeni dintre membrii Biroului permanent nu va pleca din Bucureşti în aceste zile. Ceilalţi se pot duce.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex.  din 12.1989)

Vasile Milea, comandantul armatei, dă ordinul ca armata să intre în stare de luptă şi instituie starea de necesitate în județul Timiş. Pe lângă sediul Comitetului Județean manifestanții se adună și pe treptele catedralei din Timișoara unde se produce un adevărat masacru pentru că aceștia nu pot intra în incinta lăcasului de cult și mor sub tirada de goanțe trase de forțele represive. Spitalul Județean din Timișoara nu a făcut față acestei zile în care s-au înregistrat peste 300 de morți în câteva ore. A doua zi răniții erau deja evacuați sub amenințarea armei.

Urmăriți Impact.ro și pe