Editorial Dan Mlădinoiu

Veșnicul depozitar de dispreț

Dan Mlădinoiu 06.06.2021, 19:13
Veșnicul depozitar de dispreț

Disprețul, ca însușire colectoare în timp, îi aparține, în general, unei vertebrate bipede, care a străpuns timpuri imemoriale, nu prin forța sa nativă, fără a deține în panoplie arme ubicue și direct ofensive. Mai degrabă o „bestia nera”, proprietară de senzori călăuzitori pe poteci șerpuite spre liftul către preamărire. Spuitor de vorbe susurate la urechi influențabile, cu fraza suspendată conspirativ la jumătatea ei, pentru crearea impresiei de importanță.

A dus vorba la timpanul fostei Securități

Unul din ochii de viezure parșiv este musai a fi închis clipitor, atunci când îi rostește șefului ales numele și fapta celui ce urmează a deveni victimă. Eventual, un ușor cot aplicat complice în coasta (burta) plătitorului de informație. Gesturi arhicunoscute din recuzita scenică a mișelului de profesie.

Pe vremea fostului regim, travestit în iubitor de neam și țară, vajnic apărător al idealurilor stângismului multilateral dezvoltat, n-a precupețit niciun efort pentru desăvârșirea capodoperei dictaturii proletariatului.

A dus vorba acolo unde trebuia. La timpanul fostei Securități. Indiferent dacă purta straiul de ultim salahor, patrafir duhovnicesc, veston academic, surtuc de agricultor fruntaș pe ramură. Nu l-a măcinat un moment vreo tresărire a remușcării că infamia denunțării îi lovea devastator pe cei vânduți, cu întregile lor familii. Zisele căpcăunului din umbră făceau diferența dintre ocnă și libertate, umilință și demnitate, uneori dintre viață și moarte.

“Maurul” își făcea datoria, apoi pleca să-și depoziteze arginții primiți. Mai grav este faptul că îndeletnicirea aceasta nu a sucombat odată cu epoca în care a atins zenitul, ci s-a perpetuat în condiții noi.

depozitar dispreț
A dus vorba la timpanul fostei Securitati

Negustorul de noutăți

Ariviștii de leat proaspăt recurg la identice principii, revizuite și adăugite însă, conform democrației specifice. Sunt mai șireti, adepți ai fățărniciei ambalate în altruism popular, perfizi, alunecoși, pentru că noua ordine o cere. Știrea denigratoare nu mai e vărsată în biroul sărăcăcios al ofițerului de legătură. Ea pleacă virtual sau expusă într-un tete a tete al domnilor respectabili, “întâmplător” aflați la o cafenea selectă. Trocul dintre milogul ofertant și starostele informației se numește astăzi barter.

Plămădirea dintr-un asemenea aluat nu-i este hărăzită oricui. Un „oricine” cu sensibilități legate de făptura semenului, cu naturelul rezonant la trăirile muritorului va fi întotdeauna în afara lucrurilor întreprinse de „altruistul” egocentric.

Negustorul de noutăți, mai mult sau mai puțin intime, are o slăbiciune. Aceea de a fi tare. În slujba deținută, pe viitoarea poziție socială, la întâlnirea cu norocul forțat. Este extrem de adaptabil la vremi, fiind pregătit oricând să-și ofere serviciile de Iudă unui fortunat al sorții însurat cu puterea.

Sociabil, de multe ori extrovertit, știe că trebuie să țină aproape de colectivul în/pe sânul căruia mișună.

Câteodată își atașeaza rolul de confesor dispus să asculte cu răbdare, cu aer întelept scăpătat, păsuri pentru a câștiga încrederea interlocutorului. Se declară omul potrivit sa oblojeasca răni făcute de nedreptate. De fapt, este un plasture septic cu efect întârziat.

Mărunt la suflet, viciat la gând, odată deconspirat rămâne captiv în vizuina oprobriului public. Meritat și conform calapodului după care a fost croit. El însuși meschin, luat ca unitate de măsură pentru omul de nimic, secătura veșnic perpetuă, mișelul de-o para.

Am lăsat la sfârșit definiția acestui scarabeu, pe românește, gândac de bălegar. Cel care merge înainte, împingând cu picioarele dindărăt bolul de excremente (huma). Se numește turnător, cu prea puținele lui sinonime: denunțător, pârâcios, delator, informator, adică un depozit ambulant de lipsă de considerație.

Urmăriți Impact.ro și pe