Următoarea ediție SURVIVOR, în Coasta de Fildeș? Musty Camara a făcut dezvăluiri inedite din culisele concursului la care a participat EXCLUSIV

Musty Camara, dezvăluiri despre noua ediție Survivor. Musty, fratele mai mic al muzicianului KAMARA, în vârstă de 40 de ani, are o poveste de viață ieșită din comun. S-a născut în România, unde mama sa, Floria, decedată acum câțiva ani, o femeie frumoasă, blondă, a trait o poveste de dragoste cu Laie, un bărbat originar din Guineea Konakri, chipeș, atletic, fiu, în anii 80, al Ministrului de Externe al statului african, care a fost mai apoi ambasador în România.

Musty Camara, dezvăluiri despre noua ediție Survivor

Musty a trait în România, împreună cu Ghedi, fratele său și sora sa Sara, până la 7 ani. După ce Laie, tatăl său, a decedat, cei trei au plecat, la sfârșitul anilor 80, în Guineea Konakri. Pe când avea zece ani, Floria, mama lor, a fost nevoită să revină în România. Musty, atunci în vârstă de 10 ani, și Ghedi, 15, au rămas în țara de pe coasta de Vest a continentului african, gospodărindu-se singuri. O situație, o experiență care i-a maturizat mult și care i-a pregătit într-un mod special pentru viață.

Între timp, cei trei frați și-au luat viețile în propriile lor mâini. Ghedi s-a întors în România, apucându-se de muzică, Sara, a plecat în Franta, cochetând și ea cu muzica la Paris,iar acum este activă într-un cor bisericesc de gospel din comunitatea în care trăiește. Musty a avut o viață mai aventuroasă. Din Guineea Konakri, repetăm numele complet al statului african, pentru a face diferența dintre acesta și țara geamănă, Guineea Bissau, el a plecat în Tenerife, unde a trait 17 ani.

În toată această perioadă Musty a fost într-un du-te-vino continuu între Tenerrife și țara de baștină, dar și Coasta de Fildeș, țară cu graniță comună cu Guineea Konakri. Am făcut toată această prezentare geografică tocmai pentru a face legătura cu menționarea, în titlul acestui articol, a Coastei de Fildeș. Și încă o mențiune. Autorul acestui text are o legătură specială cu Musty, Ghedi și Sara. Mama subsemnatului și mama celor trei frați au fost cele mai bune prietene.

A participat la ultima ediție a SURVIVOR

Format, deja, ca tehnician de muzică, sunetist și specialist în înregistrări de studio și mastering, Musty, la venirea în România, după ani și ani, s-a integrat rapid în peisajul producției muzicale de aici, făcându-se rapid remarcat și dincolo de legătura sa de sânge cu Ghedi, fratele mai mare deja consacrat.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Punctul maxim de popularitate, de notorietate, a fost atins, în mod evident, în momentul în care s-a înscris și a participat la cea de a doua ediție a show-ului de televiziune SURVIVOR, produs de Kanal D, care a a dus în fața micilor ecrane în cele șase luni de derulare, începând din ianuarie 2021, peste 6 milioane de telespectatori.

Ediția s-a încheiat recent, în urmă cu puțin peste o săptămână, Musty rezistând în concurs două luni și jumătate. De-a lungul show-ului au fost, în presă, zeci de relatări despre derularea etapelor concursului despre concurenți, din culise, comentarii, declarații, fotografii, filmări.

Și când totul părea a fi epuizat, iată dezvăluri inedite, lucruri care nu s-au spus, despre care nu s-a scris, toate apărute, relevate în timpul unei discuții libere, ca între doi vechi prieteni, în timpul căreia Musty și-a amintit de multe amănunte, întâmplări nespuse, neîmpărtășite până acum. Toate dedicate, iată, în mod exclusiv pentru impact.ro.

„Cristi, omule, a fost una din cela mai frumoase și incitante experiențe din viața mea”, își începe Musty confesiunea, care se derulează în micul și cochetul penthouse în care locuiește, undeva pe lângă Splaiul Unirii, spre ieșirea către mare.

”Tu îmi știi viața. Știi că am trăit în Africa, la țărmul Oceanului Atlantic, apoi, chiar înconjurat de acesta, cât am locuit în Tenerife. Toată viața mea, înconjurat de ape, de valuri, am făcut surfing. Am umblat prin păduri tropicale, prin jungle, am traversat râuri tumultoase, pline cu piranha setoși de sânge, am înotat printre rechini, am călcat prin ierburi în care miușunau tarantule, șerpi, scorpioni. Atâtea și atâtea pericole. Ai fi tentat să crezi că toate aceste lucruri ar fi putut constitui un avantaj mare pentru mine în Republica Dominicană, în timpul concursului”.

Își întrerupe relatarea, se întinde cât e el de lung în scaunul de la masa de lucru din studioul său, și, cu degetele răsfirate pe tastatura laptopului, caută fotografii din zona în care s-a derulat concursul. Fotografii care nu au văzut lumina tiparului, poze care nu au apărut în media, în online sau la televizor. Subsemnatul le vizionează în mod privilegiat.

Ziua 40 de grade, noaptea tremurau de frig

Și Musty continuă:

”O să-ți povestesc de-a valma. În primele zece zile nu am dormit absolut deloc. Bine, eu nici acasă nu dorm mult, maxim 2-3 ore pe noapte. Dar acolo, în zona aia, Romana îi spune, mai rău. Și nu din cauza stresului, a noului sau a emoțiilor. Pur și simplu nu-mi venea somnul! Apoi a venit faza cu temperaturile. Ziua se atingeau și 40 de grade Celsiuss. Era groaznic, iar noaptea, hai, că mai spre țărm mai era cum mai era, dar când aveam jocuri, etape în pădure, temperatura scădea sub 20.

Noi aveam două rânduri de haine. Pentru zi, șort, tricou și adidașii, cum aveam eu, și pentru noaptea, un pantalong lung, un tricou cu mânecă lungă. Aaaa, și o pătură. Dar foarte subțire, ceva fin. Nu era mare lucru. Abia pe parcurs ne-au dat ca premiu saci de dormit. Dormeam pe jos. Noroc că noi, când am câștigat o etapă, noi care eram „Războincii”, că ceilalți erau echipa „Faimoșilor, cu Costi Ioniță, Jador… mă înțelegi (și Musty îmi face cu ochiul n.r.), am câștigat acoperișul pentru colibă.

Nu ploua în fiecare zi, dar oricum… Cei de la „Faimoșii” s-au chinuit o grămadă și tot nu au reușit să-și facă acoperiș. Au cules o mulțime de frunze de palmier, le-au pus unele peste altele, ce văzuseră și ei prin filme, îți dai seama, degeaba. Aveau coliba gen cabină de duș. Dar i-am ajutat, până la urmă. Nu puteam să-i lăsăm uzi!”, și Musty, prietenul meu, vesel mereu și plin de viață, râde copios.

La strâns de cosici, fructe pe sponci. Fetelor li s-a blocat menstruația

„Apropo de ajutor și de relațiile dintre noi și raporturile între echipe. Știi, echipele erau formate din 12, șase băieți, șase fete. Eu făceam cu Starlin, poate ai auzit, poate ai citit, e ca mine, tot african, originar din Congo. E de 12 ani în România, stă în Constanța, e însurat, are copii. Super băiat. Ei, Cristi, cele mai multe dintre deranjurile în situații de genul ăsta de concurs de supraviețuire în condiții grele încep de la mâncare. Atunci când resursele sunt limitate sau impuse de regulile jocului.

De exemplu, la noi aveam rație de 1 kilogram de orez pe zi pentru toată echipa. Deci pentru 12 oameni. Uite…”, și îmi arată o cană de tablă de maxim 200 mililitri, în care ține tacâmurile primite atunci pentru folosință, ”în asta îmi fierbeam eu orezul. Asta era rația mea de mâncare de bază pe zi. Restul trebuia să procurăm noi din zonă. Bine, mai primeam și niște suplimente de fructe, adică o banana pe zi și o felie de ananas. Ei, atunci să vezi, când ne aduceau fructele.

Acolo se vedeau caracterele. Unii se repezeau, fete sau băieți, nu conta, la bucățile cele mai mari. Eu așteptam ultimul, nu mă aruncam. Dar odată le-am făcut-o! M-am înfipt și am luat ce era mai mare tocmai ca să aducem în discuție asta. Și de atunci totul a fost decent. Au fost multe incidente. Nu conta că era vorba de fete, de băieți. Ca tip ai putea spune că problemele erau la fete. Când le venea menstruația, de exemplu. E bine, vreau să spun ceva. Din câte știu eu, acolo, cred că tutuor fetelor din cele două echipe, cât au stat în Dominicană, li s-a blocat menstruația!”.

Trece repede peste acest subiect și se întoarce la mâncare. Am impresia că lucrul ăsta, cu mâncarea, i-a marcat pe toți cei care au concurat.

”Mâncarea, cum am spus, ne-o completam cu ce găseam prin pădure, pe stânci sau la țărm. Eu, care aveam în spate experiența mea de o viață, experiența vieții în Africa, mă descurcam. Știam să găsesc melci, scoici, mă rog, diferite crustacee. Nu era mari, dar adunam ceva ca să încropim o supă. Vezi, aici era altă chestie. Toți ceilalți știau că eu fac asta și mă lăsau pe mine. Ei pe mine mă așteptau. Abia pe parcurs s-au mai băgat unii la căutat și strâns scoici și lucrurile s-au mai reglat.”

Vânătoare de rechini cu sulița cu cuie

”De pescuit nu aveai cum. Nu aveai scule. Făcusem o suliță în vârful căreia legasem trei cuie strânsă mănunchi, ceva de genul ăsta. Dar nu am prins nimic. Noi ne-am prins târziu că veneau niște pești spre dimineață, din noapte, și lăsau icrele la mal. Pe la prânz vedeam niște peștișori mici, am încercat să prindem cu pătura, cu tricoul, cu șapca… Era aiurea.

O singură dată era să prind ceva tare de tot. Eram cu Starlin în apă, până la brâu să zic și deodată văd ceva. Frate, era o aripioară de rechin. La vreo 50 de metri. Gagiul dădea târcoale. Strig repede la Starlin, ăsta se uită peste umăr, strigă speriat și o zbughește din apă. Eu, care eram deja fascinat de ce văd, rămân și strig la cei de pe mal să-mi arunce sulița. Sulița mea.

O aruncă, o prind și, Cristi, am stat vreo jumătate de oră doar doar s-o apropia rechinul să arunc sulița. N-a vrut! S-a tot învărtit, dar nu s-a apropiat suficient. Nu era de talie mare, mai mult de un metru și jumătate nu avea. Dar ce captură aș fi făcut! Mâncam toți o săptămână. Așa că am rămas la melcișorii mei și la scoicile cât unghia (râde iar n.r.). Pe care îi fierbeam, cel mai adesea, în cănile noastre de tablă”.

Mai departe, Musty povestește că în pădure, în junglă, găseau mai repede și mai multe de mâncat. Deși acolo și jocurile, probele erau mai grele, pentru că aveau distanțe lungi de străbătut, obstacole, cățărări, și cu greutate în spate, măcar găseau câte ceva de ciugulit.

”Nu cunoșteam fructele. Acolo totul era pe încercate. Dacă simțeam că sunt bune la gust, că sunt cât de cât dulci, le mâncam. Dacă erau amare, prea acre, le evitam. Scuipam și nu ne mai atingeam de ele. Iar cele mai dubioase, chiar periculoase erau cele care aveau seva lăptoasă. Alea sigur erau otrăvitoare. Puteai să faci șoc anafilactic și mureai. Dar știi ceva? Asta nu ar trebui să spun, dar localnicii ne mai scăpau câte o ciocolată mică, o țigară… Dar atât. Păi, eu cât am stat acolo, cât am concurat adică, nu am văzut cafea, țigări.

Cel mai greu a fost cu zahărul. Să întrerupi să consumi zahăr dintr-o dată e un șoc, omule! Aaaa, ne mai dădeau suplimente, gen vitamine, medicamente când avea cineva o problemă. Spuneai ce ai, venea paramedicul te consulta, îți dădea o pastilă, ceva și gata. Și mai venea medicul când era vreo accidentare. Nu au fost grave, dar uite, de exemplu eu am pățit-o. Și de asta nu știe nimeni, nu s-a scris.

La o probă de pământ, de teren, cu obstacole, cățărări, din astea, am sărit peste ceva, mi-am agățat piciorul în vegetație și m-am dus cu capul în jos spre o mică râpă. Din smucitură, mi-am dizlocat genunchiul drept. Am stat pe margine două săptămâni. Mi-au pus o fașă șemecheră, nu a fost cazul de gips sau atele, dar am rămas cu sechele. Toți îmi spun să mă duc să fac un RMN. Cred că o să mă duc, la un moment dat, că mă cam sâcâie”.

Alice Andrucă, noua iubită a lui Musty Camara

Discuția nu se desfășoară ca un interviu clasic. Sunt în livingul lui Musty. Omul are niște prieteni în vizită. Se beau cafele, ape… la un moment dat intră o domnișoară. Micuță, frumoasă, cu alură de sportivă. „Bună, eu sunt Alice”, se prezintă. Și se integrează imediat în peisaj părând familiarizată cu locul. Noi ne vedem de discuție mai departe, cu scurte interludii casnice. „Unde e ibricul, ați pus roșiile în frigider?”.

Ne apucăm de poze, dar convorbirea curge în continuare. Intervine natural și Alice. Și aflu cu surpriză, dintr-una în alta, că Alice este noua iubită a lui Musty! Ce frumos, îmi spun. Partea tare e că fata a concurat și ea la SURVIVOR, în prima ediție. Ea este Alice Andrucă și a concurat în echipa „Răizbonicilor”, cum spuneam mai sus, în prima ediție a concursului de supraviețuire organizat de Kanal D. Nu e motiv de dispută, dar Musty spune clar că ediția a doua, terminată recent, a fost net peste prima. Cifrele de audiență spun asta, dar și cronicile de specialitate din media. Alice nu se supără. Surâde larg și îl aprobă pe Musty. Se vede clar că sunt îndrăgostiți peste urechi.

Alice a făcut și ea sport de performanță. Dansuri artistice și sportive. Mulți ani. Dar asta nu a ajutat-o să evite, în timpul concursului ei, o accidentare serioasă. Fisură de menisc și de ligamente. Înre timp ședința foto s-a mutat în camera unde Musty și-a amenajat studioul de înregistrări, YANOBRA. După numele celor trei copii ai lui. Yared, Noah și Bryan. Doi sunt în Spania, unul, cel care este rodul poveștii de dragoste dintre el și cântăreața Alexandra Crișan. Studioul este principala activitate a lui Musty, acum. Înregistrează piese, face mastering, reorchestrări, remixuri.

Musty Camara se vede în echipa de producție a SURVIVOR

Se gândește să se implice iar într-o nouă aventură în SURVIVOR.

„Nu vreau să mai concurez. Vreau să mă implic în producția viitoarei ediții care va începe, sunt sigur, în ianuarie anul viittor. Dar vreau să vin cu o chestie nouă. Vreau să îi propun producătorului turc, Guney Yalgedik, să mute concursul în Coasta de Fildeș. Am o mulțime de oameni acolo. Cunosc locuri, știu de unde iau localnici pentru muncă.

Am văzut și ce presupune o astfel de mega producție. Păi, turcii aveau numai în staff-ul lor peste 200 de oameni! Cu 24 de concurenți, cu localnicii. Ce mai! Costuri uriașe. Eu aș putea să-i ajut să facă o rețetă mai ieftină.

Despre locuri de concurat, pentru probe și alte din astea specifice unei lupte de supraviețuire, chiar și așa, sub aspect strict al unui show, îți dai seama că sunt, acolo, în Coasta de Fildeș, o mulțime. Omule! E Africa, acolo!”, își susține Musty ideea și, desigur visul, dorința de a se implica într-un astfel de proiect.

Și exclamația sa pare să reverbereze la nesfârșit, la distanță, ca și cum ar fi fost transmisă tocmai pentru a fi auzită până departe. Până la Guney Yelgedik, producătorul SURVIVOR România.