22:08
Împlinirea unui secol de la nașterea ultimului rege al românilor va fi cel mai probabil una din rarele ocazii de a mai vorbi despre posibilitatea unui alt regim politic în România, altul decât cel republican. Fiindcă Mihai I, născut la 25 octombrie 1921, în Castelul Foișor de la Sinaia, este cel din urmă reprezentant legal al unui regim care a conferit țării nu doar statutul de regat, ci și pe cel al independenței naționale (1878) sau de putere regională, așa cum s-a întâmplat în preajma Primul Război Mondial (1914 – 1918). Și nu în ultimul rând, Regalitatea e cea care a reușit să construiască cea mai mare întindere geografică pe care a cunoscut-o vreodată această țară, prin România Mare, între 1918 și 1940, niciodată egalată.
Din capul locul trebuie spus că ultimul rege al românilor a fost un copil nefericit. O spune fără nicio reținere istoricul Adrian Cioroianu. ”A fost un copil mai curând nefericit, un rege mai curând fără noroc și, în tot restul, un om admirabil”, așa a sunat caracterizarea istoricului în chiar ceasul morții regelui, la 5 decembrie 2017. Ironia istoriei face însă ca și tatăl său, Carol al II-lea, să poată fi încadrat la același capitol. Fiindcă asemenea lui Mihai, care nu s-a înțeles niciodată cu tatăl său biologic, nici Carol al II-lea nu a găsit o cale de comunicare cu părintele său, Ferdinand.
Mihai nu și-a iertat niciodată tatăl, iar acest lucru s-a văzut poate cel mai bine atunci când în 2003, la readucerea în țară a osemintelor lui Carol al II-lea, ultimul rege a preferat ca acestea să fie înhumate într-o capelă din curtea Mânăstirii Curtea de Argeș, dar nu alături de cele ale precedenților regi ai României, în vechea catedrală din Curtea de Argeș. Abia în martie 2019, custodele Coroanei, Margareta, a permis ca osemintele lui Carol al II-lea să fie mutate lângă cele ale părinților ei, Mihai și Ana, în noua catedrală arhiepiscopală. La ceremonia funerară custodele Coroanei nu a fost însă prezentă, fiind reprezentată de soțul ei, principele Radu.
Ascultându-l pe același istoric Adrian Cioroianu, ”23 august 1944 a fost ora astrală!” a Regelui Mihai. Schimbarea alianței militare și părăsirea parteneriatului cu o Germanie ca și învinsă în al Doilea Război Mondial în dauna aliaților britanici, francezi și sovietici avea să-l coste pe tânărul rege, în doar patru ani, însuși pierderea tronului.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]”N-a fost atunci vreo trădare a cuiva (după cum cred doar românii cu un nemărturisit complex de inferioritate în fața istoriei), ci a fost singura mișcare salvatoare, măcar pe termen scurt, dintr-o situație geopolitică fără ieșire”, e de părere același Adrian Cioroianu.
După el, Regele Mihai ”a încercat să le reziste celor mai mari călăi ai istoriei secolului XX, Hitler și Stalin”. Mai mult, mai spune istoricul ”a și reușit, până la un punct. Acolo unde a cedat, nimeni altcineva n-ar fi putut face altceva pentru țară sau pentru dinastie”.
În plus, indică tot Adrian Cioroianu, ”a avut o soție admirabilă, care l-a înțeles și l-a ajutat să treacă peste probe care ar fi pus la pământ mulți alți oameni. Ani la rând după abdicarea forțată și impusă din 30 decembrie 1947, Mihai nu era în stare să vorbească nici propriei sale familii. Doar seara, cu fetele născute, spunea în limba română”.
Cioroianu se numără printre istoricii care au sărit în apărarea ultimului rege al țării în disputa creată în 2011 de președintele de atunci al României, Traian Băsescu. Acesta declara la televiziunea B1 TV că decizia Regelui Mihai de a abdica în 1947 a fost „un act de trădare”.
„Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a tunat atunci Traian Băsescu.
„Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu.) era doar prim-ministru atunci.
Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?”, a mai comentat același Băsescu.
În replică, reacția istoricului Cioroianu a fost aceea că Regele Mihai ar trebui tratat cu mai mare respect de către toţi, dar mai ales de către şeful de atunci al statului. „A-l face slugă la ruşi pe Regele Mihai este o lipsă de eleganţă şi o declaraţie prea abruptă a şefului statului”.
”Ce ar fi putut face Regele Mihai pe 30 decembrie 1947, când Gheorghe Gheorghiu-Dej și Petru Groza l-au obligat să semneze declarația de abdicare?”, și-au pus destui istorici întrebarea. Personal, Adrian Cioroianu susține că Regele Mihai a avut ”de ales între abdicare și sinucidere”.
Istoria arată că niciun președinte post-decembrist al țării nu s-a arătat încântat de varianta de a propune românilor varianta revenirii la formula monarhică de guvernare. Nici măcar Emil Constantinescu, venit la putere în 1996 pe fondul unei puternice speranțe că el va fi acela care va restabili Regalitatea.
Cu atât mai puțin Ion Iliescu, care nu i-a permis ani buni revenirea în țară, dar care va fi totuși și cel care-i va reda cetățenia, în cel de-al de-al treilea său mandat de președinte, sau Traian Băsescu. În cazul celui actual, Klaus Iohannis, povestea a avut și ”ghinion”, căci în decembrie 2017 românii și-au luat într-un număr foarte mare ”la revedere” de la ultimul rege al României.
Cu ce rămânem așadar dispariția fizică acelui din urmă rege? Ne spun tot istoricii. ”Coroana este în continuare în exil pentru că în România este regim republican. Custode al Coroanei României, ce revine celei dintâi fiice a Regelui Mihai, Margareta, presupune rolul de a duce mai departe o misiune a acestei instituții monarhice”, e de părere istoricul Diana Mandache, cercetător la Muzeul Național de Istorie a României.
Dar și cu cea mai frumoasă declarație politică pe care am auzit vreodată după 22 decembrie 1989: ”Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri“. Aparține Regelui Mihai (1921-2017) și a fost rostită în Parlamentul României acum un deceniu, la 25 octombrie 2011.
