SPECIAL

Tudor Vornicu, ofițerul de Securitate care a ajuns un nume de referință al jurnalismului românesc. „Se spune că la TVR sunt Vornicu și restul”. Ce misiuni a avut

Dan Mlădinoiu 26.01.2023, 14:00
Tudor Vornicu, ofițerul de Securitate care a ajuns un nume de referință al jurnalismului românesc. „Se spune că la TVR sunt Vornicu și restul”. Ce misiuni a avut

În ținutul Vrancei, la Anghelești, pe 29 ianuarie 1926 se năștea într-o familie modestă cel ce avea să devină un admirat gazetar și om de televiziune, Tudor Vornicu. Familia din partea mamei era de origine italiană, sosită în România la sfârșitul secolului XIX, bunicul său a fost administratorul moșiei prințului Mavrocordat, iar unul dintre unchi era proprietarul fabricii de sticlă Azuga. În anul 1930, părinții vor fi nevoiți să se strămute în Delta Dunării. Copilul Tudor va schimba școala în mai multe rânduri: Galați, Tulcea, apoi București, la renumite licee, pentru ca în anul 1945 să finalizeze Bacalaureatul, cu rezultate foarte bune, la Liceul „Gheorghe Șincai” din Capitală.

Evenimente deosebite transmise în direct

În anii tinereții a practicat diferite discipline sportive, precum rugby, atletism, tir. 1948 este anul în care devine reporter la ziarul „Sportul popular”, fiind coleg cu Max Bănuș, ulterior redactor la Radio Europa Liberă și Emanuel Valeriu. La această publicație lucrează timp de opt ani, în paralel colaborator la emisiunile sportive ale Radiodifuziunii Române. În 1950 absolvă Academia Comercială. Trei ani mai târziu scrie la revista Stadion, iar după alți trei, obține postul de reporter la „Scînteia”. La finele deceniului șase este numit atașat cultural la Ambasada României din Paris, pentru ca în 1960 să devină corespondent  Agerpres. Din această postură, Tudor Vornicu participă, la importante evenimente culturale internaționale. În 1961 este trimis special la Ierusalim în celebrul proces al criminalului nazist Adolf Eichmann. A comentat Olimpiadele de la Roma (1960) și Melbourne (1964), cele două evenimente constituind  subiectele a două cărți apărute sub propria semnătură. A transmis, de la Paris, momentul în care Charles de Gaulle devenea cel de-al 18-lea președinte francez și a relatat live vizita lui  Hrușciov, succesorul lui Stalin, în capitala Hexagonului.

Anii parizieni au avut o puternică influență asupra lui Vornicu din perspectiva televiziunii.  În 1965, este rechemat din Franța pentru a fi numit șef al redacției Actualități a Televiziunii Române, instituție în cadrul căreia a militat pentru un proces de modernizare, după model francez, mai ales prin introducerea unor emisiuni de divertisment cu impact calitativ. Astfel, a ajuns redactor-șef la redacția emisiunilor culturale, director de programe și director adjunct al TVR. Tudor Vornicu a creat o suită de emisiuni de divertisment, magazine culturale și programe de tip variete, deosebit de apreciate în acea perioadă. Simultan, director coordonator al Festivalului Cerbul de Aur. Printre emisiunile pe care le-a realizat se numără „De la A la… Infinit”, „Studio N”, „Mozaic duminical”, „Fotograme din realitate”, „Album duminical”, „Post Meridian”, „Punct”, „Contrapunct”, „Gala Desenului Animat”, „Metamorfoze”, „Cum vă place?” sau „Parada duetelor”.

Tudor Vornicu, ofiterul de Securitate care a ajuns un nume de referinta al jurnalismului romanesc
Tudor Vornicu, ofiterul de Securitate care a ajuns un nume de referinta al jurnalismului romanesc

Singura televiziune comunistă care a transmis primul pas pe Lună

Nu pot fi uitate Revelioanele realizate de Tudor Vornicu, la care au participat, ani după ani, cei mai de seamă artiști români. Pe 20 iulie 1969, a avut șansa istorică de a fi regizor al transmisiunii  în direct la televiziune, alături de medicul, jurnalistul, omul de știință, autodidactul plurivalent, Andrei Bacalu, asimilat cu „vocea primei aselenizări” și Ion Petru, al unuia dintre cele mai importante evenimente mondiale ale umanității: primul pas al omului pe Lună. Spectacolul Apollo 11 a fost urmărit de peste 700 de milioane de oameni, câteva fiind români. De menționat că România a fost singura țară din blocul comunist care a televizat acel formidabil succes al omenirii.

Interviuri cu mari personalități ale vremii

Vornicu s-a remarcat și prin interviuri de colecție realizate cu mari personalități ale vremii: Charles de Gaulle, Tudor Arghezi, Gamal Abdel Nasser, președinte al Egiptului, Ion Popescu Gopo, împăratul Haile Selassie al Etiopiei sau Corneliu Coposu. Fire perfecționistă, sacrifica nopți de-a rândul muncind la emisiunile pe care le gândise, iar pregătirea programelor de Revelion îl storceau efectiv de puteri, așa cum afirmau apropiații.

Prima dată a fost căsătorit cu Ella Șoș, fostă campioană la aruncarea discului, care s-a numărat printre primele trei săritoare la înălțime între 1950 și 1956 și a fost prezentă pe podium de nu mai puțin de 15 ori. Cea de-a doua sa soție a fost Lucia Radu, multiplă campioană națională și internațională la atletism, cu care s-a însurat în anul 1958, la Paris. Cei doi au divorțat în 1963.S-a recăsătorit pentru a treia și ultima oară cu Mariana Vasilescu, femeia care îi va dărui doi copii, pe Smaranda și pe Bogdan.

Tudor Vornicu a avut merite incontestabile în modernizarea Televiziunii Române. Însă, la fel de adevărat este faptul că, în acel regim al compromisurilor, numele său a fost asociat cu Securitatea. Potrivit altor opinii, el a îndeplinit doar câteva misiuni neînsemnate legate de aceasta, intrând apoi în dizgrația regimului comunist. Apropierea de mai-marii regimului, printre care Gheorghiu-Dej, a aruncat asupra lui suspiciunea colaborării cu serviciile secrete, ipoteză niciodată dovedită. „Tudor nu a făcut poliţie politică, el a avut de îndeplinit doar câteva misiuni”, a spus realizatorul și scenaristul TV Octavian Sava în apărarea prietenului său decedat.

„În ’89 i se luaseră aproape toate emisiunile, De la A la… Infinit, emisiunile de sâmbăta seara, programe pe care el le realiza. Se pare că Elena Ceauşescu nu-l plăcea. Avea mult prea multă popularitate. Pentru că nu era o glumă atunci când se spunea că TVR înseamnă Tudor Vornicu şi Restul”, mărturisea același.

Pata din biografie: Securitatea

Relatiile sale cu Securitatea au inceput în 1956, anul în care a fost numit corespondent al ziarului „Scînteia” si al Agerpres la Paris, durând  mult timp. A fost racolat de Directia a III-a, în cadrul acțiunii „Ordinul Asumptionist”. Probabil ca și-a dovedit eficiența, deoarece Securitatea nota: „După recrutare, fiind dirijat corespunzător, a furnizat o serie de informații importante, care au dus la rezolvarea acestei actiuni”.  Însă, adevăratele sale misiuni au fost în exterior, mai ales cele de la Paris. Începând din 1957 a fost preluat de UM 0920 și folosit cu succes în operațiuni ale  acestei unități. „Cu ocazia deplasărilor făcute în calitate de reporter, cu diverse echipe sportive, a rezolvat mai multe sarcini informative, furnizând informații din Spania, Belgia și Orientul Apropiat, care au fost apreciate ca importante pentru securitatea statului”.

Care au fost aceste sarcini și cum le-a rezolvat Tudor Vornicu nu se va putea afla decât din dosarul lui de rețea. Cert este că Securitatea avea o părere excelentă despre Tudor Vornicu. Într-unul din rapoarte scria: „Este caracterizat că are aptitudini pentru munca de Securitate, curajos, perseverent, cu inițiativă în muncă, un tip inteligent, volubil, prietenos, având o bună pregătire politică și de cultură generală”.
O altă notă menționa: „Tudor Vornicu a fost ofițer de Securitate până în anul 1965, când a fost trecut în rezervă cu gradul de maior. (…) Unul din frații săi, Vornicu Sergiu, este colonel în cadrul Comandamentului pompierilor”, consemna Evenimentul Zilei.

Tudor Vornicu l-a turnat pe Silviu Brucan la Securitate, asa cum reiese din dosarul lui Brucan, publicat de Polirom.Notele informative sunt semnate atât cu numele de cod „Epureanu” , dactilografiat, cât și olograf, cu numele real al informatorului, respectiv „Vornicu”, relata Cotidianul. Urmărit la rândul lui de către Securitate, împotriva lui Vornicu se iau măsuri de interceptare a corespondenței și telefonului, mergându-se până la a i se monta microfoane în biroul din Televiziune. Supravegherea a continuat până în 1987, când se propune închiderea dosarului. Raportul maiorului Florea Alexandru, din 23. 05 1987, consemna: „În ultimii ani, obiectivul a fost folosit de o unitate specială din cadrul Departamentului Securității Statului, pentru realizarea unor acțiuni de influență pe lângă oameni de cultură și ziariști străini care ne-au vizitat țara, precum și pentru rezolvarea unor sarcini specifice acelei unități, activitatea desfășurată fiind apreciată pozitiv”.

Tudor Vornicu a murit la 2 aprilie 1989, la București, la scurtă vreme după ce fusese marginalizat în televiziune. Trei zile mai târziu a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, fiind condus pe ultimul drum de o mulțime imensă de oameni care l-au apreciat.

Urmăriți Impact.ro și pe