Trei sferturi din hrana românilor e de “afară”. Și ce sferturi!

O știre proaspătă ca pita aburindă ne anunță că Europa, prin Comisia ei, a deschis procedura de infringement împotriva României, pentru că nici în prezent țara noastră nu a transpus în legislația națională prevederile Directivei 2019/633 dintre întreprinderi în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar. Tradus, nu i-a sprijinit pe fermierii noștri, precum și pe producătorii mici și mijlocii în relația cu marii comercianți. E mai mult decât o simplă știre. Vom plăti pentru că țăranul roman este culcat la pământ de imensa roată a mașinăriei agricole continentale.

Unul dintre cele mai cunoscute capitole ale negustoriei este cel privitor la hrană

Ministrul Agriculturi și Dezvoltării Rurale (MADR), Nechita Oros, a precizat recent că anul trecut alimentele de bază importate de România au costat 1,2 miliarde de euro. Digi 24 a semnalat că pe primul loc al celor mai importante alimente se află carnea de porc (589 milioane de euro), urmată de brânză și caș (263), cafea (224), ciocolată (211), produse de brutărie, patiserie și biscuiți (207). La rândul său, secretarul de stat în MADR, Aurel Simion a declarat: “Am ajuns să importăm peste 70% din ceea ce consumăm”. Ecce homo!

Nu mai constituie de mult o noutate faptul că piața românească înghite, precum struțul, tot ce strălucește pe tăpșanul negoțului mondial. Faptul că-i cade greu la pipotă pălește în favoarea acumulării de osânză pentru samsarii manipulatori de profituri, adeseori oneroase. Unul dintre cele mai cunoscute capitole ale negustoriei este cel privitor la hrană.

Troc perfect, barter fără licitație

Brevetat undeva prin negura timpului, schimbul de bunuri pe străbune țarini ale României de astăzi își avea nota lui distinctă. Huni, cumani, pecenegi, gepizi, vizigoți, turci, etc. veneau cu carne presată sub șa, cuișoare, dafin, baclavale, vinuri de Porto. Plecau, după secole de la descălecare, cu lână țurcană, armăsari Huțul, zaibăr oltenesc si brânză de Dobrogea. Troc perfect, barter fără licitație.

De la o vreme însă, comerțul alimentar românesc se învârte ca o giruetă buimacă. Statisticile expun date greu de priceput. Institutul Național de specialitate spune că ne apropiem de un cuantum de 75% în privința alimentelor de bază care provin de peste fruntarii. În fiecare an, importurile din acest domeniu le depășesc pe cele ale Ungariei și Bulgariei luate la un loc. România aceea, „eminamente agrară”, zice-se, are un potențial agricol actual apt să hrănească aproximativ 80 de milioane de suflete. Adică, un neaoș compatriot s-ar putea delecta gastronomic de minimum 12 ori pe zi. N-ar fi bine, că se duce în răposare din motiv de ghiftuire.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Tomatele de la Stanbul sunt lustruite cu Mr. Proper, pentru a conferi culoare turnesolului din compoziție

De acord. Legile comerțului planetar/european impun cumpărarea de pe la alții. De aici însă până la târguieli făcute pe unde și-a-nțărcat mutu’ iapa, e prea mult. Există așadar un chichirez. În afară de cel bănesc. În cazul sacrificărilor de animale, porcul maghiar beneficiază de o săgeată cu cloroform înaintea transformării în stare de leș. Bovinei indiene i se oferă audiția unui CD cu fragmente din versete hinduse pentru confortul ugerului sau ca preludiu la „marea trecere”. Tomatele de la Stanbul sunt lustruite cu Mr. Proper, pentru a conferi culoare turnesolului din compoziție.

Nu este mai puțin adevărat că o pătrime din pământul cultivabil n-a văzut lama plugului, iar tarlalele de cernoziom suferă de antilogistică. Încă se mai ară cu vaci anorexice decăzute din drepturile de mumă, culturile sunt adăpate cu sacaua, iar tractoriștii dezleagă Sudoku din lipsă de motorină. Țăranul român este dependent de numărul dăunătorilor pe frunză, a păduchilor de tulpină, a coropișniților subterane și, mai cu seamă, de voința divinității. Bunul Dumnezeu hotărăște dacă ia sub oblăduire acel sfert de arătură valid menționat în statistici.

România este o prăvălie de cartier mărginaș a Europei

Sunt astfel îndeplinite condițiile ca taraba românescă de hrană, rămasă în trei picioare, să ademenească “bunătățuri” crescute în ogrăzile altora. Cu tot ce presupune fenomenul: sushi proaspăt uranizat, curcani în criogen rămași de la un imemorial “Thanksgiving Day” ori fructe de mare capturate pentru festinul prilejuit de a doua cădere a Constantinopolului. În schimb, pot fi adăugate promoțional delicatese pentru publicul larg: brânzeturi Camembert, ficat de gâscă fugită de la Capitoliu, labă de urs Grizzly, muschiuleț de antilopă Impala.

Ele pot fi lesne achiziționate, la pachete-breloc, prin serviciile banking sau ca ofertă bonus compusă din cartofi mov din Chile, mânzat irlandez (Irish beef), ciudățenia amfibie cu ochi oblici din Vietnam, pe numele ei Pangasius, (o corcitură între pește și meduză), somon îmbibat cu metale grele (nichel, cadmiu, crom, uraniu), tomate care rezistă și după Armageddon, lapte valabil semestrial, napi venezueleni, unt intens margarinizat, căpșune de mărimea unei mingi de tenis, ardei grași în stare să deraieze un tramvai, carne de godac hrănit cu vinilin, pui “viguroși” uciși în masă cu șapca udă etc.

Reiese clar că România este o prăvălie de cartier mărginaș a Europei aprovizionată cu delicatese Business Class de către negustori VIP, indiferent de meridianul sau paralela unde aceștia domiciliază. Dar rezolvăm noi și problema asta. Nu mă întrebați când. Probabil, înapoi în viitor.