Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox și se celebrează, în fiecare an, la 40 de zile după Paște. Anul acesta, se celebrează pe 25 mai. Praznicul marchează momentul în care Hristos s-a ridicat la ceruri, în timp ce își binecuvânta apostolii pe Muntele Măslinilor. Fiind o sărbătoare de mare importanță, românii au mai multe tradiții și obiceiuri de Înălțare, iar noi vă vom prezenta câteva dintre cele mai cunoscute.
Înălțarea Domnului este un eveniment important în tradiția creștină și marchează momentul în care Iisus Hristos s-a înălțat la cer, la 40 de zile după Învierea Sa. Acest eveniment este menționat în Noul Testament, iar potrivit relatărilor biblice, după ce a înviat din morți, Mântuitorul a petrecut 40 de zile cu ucenicii Săi, învățându-i și pregătindu-i pentru a răspândi credința creștină în toată lumea.
La sfârșitul acestor 40 de zile, Domnul s-a dus împreună cu ucenicii pe Muntele Măslinilor, loc în care a avut loc Înălțarea Sa. Această sărbătoare este foarte importantă și reprezintă o ocazie de a celebra Învierea și Înălțarea lui Hristos, dar și de a ne aminti de încrederea noastră în Împărăția lui Dumnezeu. În rândurile care urmează veți afla care sunt unele dintre cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri de Înălțare.
Vezi și Când este Înălțarea în 2023. Pe ce dată pică și ce semnificație are această sărbătoare
Nenumărate sunt tradițiile și obiceiurile sărbătorii Înălțării, iar fiecare zonă a țării are un specific aparte. De Ispas, oamenii se salută zicând „Hristos s-a Înălțat!” și li se răspunde cu „Adevărat s-a înălțat!”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În ziua Înălțării, gospodinele pregătesc o masă festivă, la fel ca la Paște. Pasca, cozonacul și ouăle vopsite nu lipsesc de pe masa tradițională. Conform tradiției creștine, după această zi nu se mai consumă ouă roșii sau pască.
De Înălțarea Domnului nu se lucrează ogoarele, nu se spală și nici nu se fac alte treburi în gospodărie. Cei care nu țin cont de aceste reguli vor avea parte de nenorociri și necazuri, conform credințelor populare.
Bătrânii de pe la sate spun că nu trebuie să te cerți cu nimeni în ziua Înălțării Domnului, pentru că armonia și pacea trebuie să domnească peste această zi sfântă.
În unele zone, gospodinele pregătesc bucate alese pe care le dau de pomană pentru sufletele celor trecuți în neființă. Printre merindele oferite se numără și ceapa verde, țuica și azime calde.
De Înălțare, oamenii de pe la sate își ating animalele din curte cu leuștean, pentru ca acestea să fie ferite de boli.
Tot de Ispas nu se dă sare sau foc din casă. După sărbătoarea Înălțării Domnului nu se mai cultivă nimic.
În unele locuri din țară, oamenii își pun frunze de nuc la brâu, pentru că și Mântuitorul le-a purtat în ziua Înălțării la cer. Se spune că oamenii care mor între Paște și Înălțare ajung direct în Rai.
În popor, sărbătoarea Înălțării Domnului mai este cunoscută și sub denumirea de Ispas. Acesta ar fi fost un cioban bun la suflet care, ascuns după niște pietre, a fost martor la Înălțarea Mântuitorului. Uimit de cele văzute, Ispas ar fi dus vestea mai departe.

La praznicul Înălțării Domnului este bine să rostești o rugăciune specială. Se spune despre aceasta că are puterea de a ne scăpa de greutățile vieții și aduce pace în suflet și bunăstare. Iată cum sună rugăciunea ce se rostește la sărbătoarea Înălțării Domnului:
„Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce, pogorându-Te din cer la cele de pe pământ ca om, ai înălțat, ca un Dumnezeu milostiv, firea noastră cea căzută, Cel Care apoi ai străbătut tăria cerului și ne-ai unit pe noi cu Tatăl, la Tine cădem cu smerenie și ne rugăm, Mântuitorule: trimite peste noi toți Duhul Tău cel dătător de har, de lumină, de iubire și de pace lăuntrică! Gonește de la noi, ticăloșii, gândurile rele care ne tulbură, căci știi, Cunoscătorule de inimi, cât de mare este războiul lăuntric la care suntem supuși. Vindecă rănile noastre sufletești și luminează ochii cugetelor noastre!
Tu știi că însetează de Tine inimile noastre ca un pământ uscat! Așadar, trimite harul Tău, Doamne, ca să ne sature foamea și să ne adape setea, căci pe Tine Te dorim și de Tine însetăm, Lumina Adevărului, Dătătorul mântuirii. Ajută-ne, Doamne, să ne trezim din somnul greu al păcatului și să ne înălțăm cugetele și simțirile noastre la cer, pentru a ne împărtăși și noi de bucuria veacului ce va să fie. Amin!”.