Țara în care găsești surprinzător de mult aur. Faimoasa „goană după aur” din secolul 19, nu a fost doar un fenomen american. Dimpotrivă, el s-a extins și pe alte continente, dar mai ales pe unul anume, unde o zonă botezată „Triunghiul de aur” a devenit din nou centrul unei noi „febre a aurului”.
Un căutător amator de aur din Australia dotat cu un detector de metale obișnuit a găsit, de curând, o rocă în greutate de 4,6 kilograme, conținând circa 2,6 kilograme de aur, în valoare de 240.000 de dolari australieni, circa 160.000 de dolari americani.
Bărbatul, care nu a vrut să-i fie dezvăluită identitatea, a făcut descoperirea într-o zonă auriferă botezată „Triunghiul de Aur”, din statul australian Victoria, aflată la nord-vest de Melbourne, ținta tuturor căutătorilor de aur din secolul al 19-lea.
Zona a fost epicentrul „goanei după aur” începută în 1851, numită și „febra aurului”, ce a fost catalizată de mai cunoscuta „goană după aur” din SUA, ce a debutat în prima parte a anilor 1800.
În timp ce din pământurile Victoriei s-au scos cantități însemnate de aur, se pare că acum asistăm la „a doua goană după aur”, date fiind căutările, dar și descoperirile ce s-au înmulțit în ultimii ani, fie că e vorba de companii miniere ori de căutători amatori dotați cu detectoare de metale.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Studiul Geologic al Victoriei estimează că în solul statului australian ar mai putea fi peste 220 de tone de aur ce așteaptă să fie găsit.
O călătorie prin zona „Triunghiului de Aur” te duce înapoi, parcă, în secolul 19, când numeroase orașe au cunoscut un boom economic ce se vede și astăzi. Localități ca Bendigo, Ballarat și Castlemaine sunt foarte frumoase, cu clădiri elegante și biserici grațioase, produsul deceniilor când averile se clădeau pe aur, scrie iflscience.com.
Mergând mai departe, dai de așezări mai norocoase, de „orașe-fantomă”, precum Steiglitz și cel numit atât de optimist, Eldorado. În cazul lor, aurul s-a terminat devreme, iar localitățile au căzut în paragină, fiind apoi părăsite.
Prima „goană după aur” din Victoria a avut loc între 1850-1860. Cohorte de mineri și prospectori ai dat năvală aici din toată lumea, colonizând pământul proprietarilor tradiționali. Este semnificativ faptul că numărul locuitorilor statului Victoria a crescut de la 430.000, în 1851, la 1,7 milioane, în 1871.
Unii au săpat cu lopețile în pământ, alții au căutat prețiosul metal prin apele izvoarelor sau cascadelor, iar alții, scormonind zonele subterane, știind că aurul nu se găsește la întâmplare, ci doar în anumite roci.
Când au descoperit primele roci cu aur în ele, au săpat pentru a găsi mai multe. Apoi, au spart rocile pentru a obține aurul. Era o muncă brutală fizic, ce necesita totodată și pricepere. În Victoria majoritatea aurului din subteran se găsește în „corali de cuarț” – bucăți dure de cuarț alb.
Format acum aproximativ 400 de milioane de ani, aceste zone cu cristale purtătoare de aur pot avea kilometri lungime, dar, de obicei, sunt mai înguste de un metru și sunt ascunse adânc în pământ.
Spre finalul secolului 19, „febra aurului” s-a domolit, dar cele mai prospere mine de aur, precum cea din Bendigo, au continuat să scoată aur, mult după anii 1900.
Dar cum adâncurile solului victorian ascunde încă mari cantități de aur, în anii din urmă s-a declanșat o a doua goană după aur, de data aceasta folosindu-se tehnologia modernă.
Companii miniere din toată lumea vin în statul australian sperând că tehnologiile lor vor depista aurul neobișnuit de pur ce se găsește aici. La ora actuală, minele de aur produc aproape 20 de tone de aur în fiecare an. Spre comparație, în 1856, în punctul culminant al primei goane după aur, se găseau aproximativ 90 de tone de aur.
Dar și căutătorii amatori își încearcă șansa, cu ajutorul unui detector de metale în care investesc câteva mii de dolari. Însă, așa cum s-a întâmplat și cu australianul care a găsit pepita de aur în valoare de 160.000 de dolari, nu se știe niciodată când e ziua ta norocoasă.
