EXCLUSIV

Ștefan Velniciuc a jucat rolul lui Constantin Codrescu, în filmul autobiografic: ”Am făcut tot ce am putut, atât cât m-au ținut curelele. Mi-au vopsit părul în șaten” EXCLUSIV

Simona Ecovoiu 14.11.2022, 16:30

Constantin Codrescu, genialul artist din „Moara cu noroc”, s-a stins din viață, ieri, la vârsta de 91 de ani. A avut o singură mare dorință, înainte de aplauzele finale, aceea de a realiza un film, după cartea sa autobiografică, în care să adune toate dramele trăite în anii tinereții. Rolul actorului a fost interpretat impecabil de Ștefan Velniciuc, care ne-a făcut dezvăluiri, în exclusivitate pentru impact.ro, despre pelicula „Un timp prin care am trecut”, a cărei premieră a avut loc acum doi ani: „ Trebuie să recunosc că nu mi-a fost deloc ușor”.

„Când am primit propunerea am fost surprins”

Ștefan Velniciu, ales să îl interpreteze pe Constantin Codrescu, în filmul  autobiografic, ne-a povestit, în exclusivitate pentru impact.ro, cum a fost ales dintre atâția alți actori, dar și ce a presupus acest rol, pentru care a fost nevoit să recurgă și la mici schimbări de imagine, pentru o asemănare fizică mai apropiată: „Din păcate, aflu că ne-a părăsit și este o veste care mă întristează foarte tare pentru că în felul acesta am mai pierdut unul dintre marii actori ai României.

Am avut șansa să îi fiu prin preajmă încă dinainte de studenția mea, când îl vedeam în spectacole. În filmul ”Moara cu noroc” a făcut rolul vieții lui, dar a fost genial și la radio în piesa „Așa s-a călit oțelul”, în care juca rolul lui Pavel, o interpretare ieșită din comun. Propunerea de a interpreta rolul lui Puiu Codrescu, în filmul său, a venit din partea regizorului Silviu Radu.

El a venit cu propunerea și au căzut de acord că această propunere este valabilă. Trebuie să recunosc că nu mi-a fost deloc ușor. Când am primit propunerea am fost surprins. Tipologic, nu mă apropiam deloc de datele domnului Codrescu, la voce doar ar putea să fi fost o oarecare apropiere. A trebuit să-mi vopsească părul pentru a fi mai aproape de zona lui tipologică, am făcut și treaba asta. Vârsta personajului meu era mai mică decât vârsta mea, era mai tânăr, așa că mi-au vopsit părul în șaten, ca să semăn mai bine cu el”.

Ștefan Velniciu 1
Ștefan Velniciu 1

Ștefan Velniciuc a avut un rol greu: ”Am făcut tot ce am putut, atât cât m-au ținut curelele!”

Ștefan Velniciuc ne-a spus și care a fost reacția lui Constantin Codrescu, după ce a vizionat filmul de două ore, în care au fost concentrate dramele din familie, dar și problemele avute în anii comunismului: „A avut o viață grea, iar aceste momente sunt incluse în film.

Am și discutat cu dânsul la telefon, am încercat să surprind ceva din personalitatea care îl caracterizează, am făcut tot ce am putut, atât cât m-au ținut curelele.

S-a lucrat cu pasiune, având o durată mare, de două ore, am avut mai multe întâlniri, am fost și la Râșnov, la o premieră, acolo am discutat cu el despre film, am recurs și la informațiile din cartea sa, care au stat la baza scenariului.

Ne-am întâlnit cu drag, era un om de o calitate deosebită. A avut un soi de discreție, s-a arătat mulțumit, era emoționat de film. A avut o modestie care l-a însoțit toată viața, chiar dacă a fost bătăios, avea o doză de bun-simț remarcabilă.

Era bucuros că, odată cu acest film, rămâne o amintire. Asta este calea și, la un moment dat, trebuie să ne retragem din această viață. Constantin va fi înmormântat la Ghermănești, avea o căsuța acolo, l-am vizitat adesea”.

În filmul „Un timp prin care am trecut” sunt aduse în prim-plan cele mai dureroase momente din viața regretatului actor. Tatăl său a fost arestat, pe când Constantin era un copil, propria lui mamă a încercat să îi otrăvească soţia, iar regimul comunist îl considera un trădător.

Drama prin care a trecut actorul Constantin Codrescu. Propria lui mamă a încercat să îi otrăvească soția

Constantin Codrescu povestea, într-un interviu, despre faptul că soția lui, Valeria Gagealov, a fost la pas de moarte, după ce ar fi fost otrăvită cu mătrăgună chiar de mama lui: ,,N-a fost uşor.

Erau destui împotriva noastră. Dar am avut un înger care ne-a vegheat. Un înger a venit şi în altă noapte şi a atenţionat-o pe mătuşa mea, Pena, soţia fratelui mamei, sub chipul tatălui plecat spre stele al soţiei mele de atunci, Valeria.

Acesta îi striga mătuşii: „Salvaţi pe fiica mea! A fost otrăvită cu mătrăgună, boz şi sticlă pisată! În iarna anului 1951 mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susţinerea morală şi materială într-o perioadă de restrişte a familiei noastre.

Teroarea exercitată de organele de represiune au declanşat un dezechilibru grav în mintea şi sufletul mamei. A devenit o fiinţă labilă, nesigură, care a început să caute în afara familiei soluţii salvatoare, inspirate de spirite vrăjmaşe. Mintea bolnavă a mamei o socotea unica vinovată a îndepărtării mele de familie”.

Urmăriți Impact.ro și pe
Simona Ecovoiu
Este reporter special în departamentul Exclusiv al Impact.ro. Absolventă a Liceului de Filologie-Istorie și a Facultății de Sociologie, a debutat în presa scrisă la Evenimentul Zilei, apoi a...