14:52
Spiru Haret a fost omul care a pus bazele învățământului românesc modern și pentru contrubuția sa a fost numit “omul scolii”. El a fost matematician, fizician, astronom, pedagog, academician și om politic. Născut pe 15 februarie 1851, la Iași, într-o familie săracă, dar foarte dotat intelectual, Spiru Haret a reușit să avanseze din punct de vedere social.
Studiile primare le-a făcut în casa părintească, în Dorohoi, iar ultimele două clase la Iași. Din 1862 a studiat la Colegiului Sfântul Sava, ca bursier și după susținerea bacalaureatului, în anul 1869, s-a înscris la Facultatea de Științe din București. A petrecut doi ani la Paris, unde și-a luat licența în matematică (1874), iar anul următor în fizică. În ianuarie 1878 a obținut doctoratul la Sorbona, corectând și completând lucrările marilor fizico-matematici, pentru ca la 1 aprilie 1878 să se întoarcă în țară.
După ce Sturdza a devenit președintele PNL și șef al Guvernului, Spiru Haret a deținut trei mandate la Ministerul Instrucțiunii Publice, ceea ce i-a permis să reorganizeze învățământul românesc, dar mai ales să amelioreze condițiile materiale și morale ale pedagogilor.
În primul mandat, acesta și-a îndreaptat atenția către învățământul normal-primar și a introdus în școli învățământul agricol și înzestrarea lor cu terenuri agricole. De asemenea, schimbă și structura învățământului normal-primar mărind numărul anilor de studiu, precum și în planul de învățământ prin renunțarea la studierea unei limbi străine. De asemenea, introduce în școlile normale lucrul manual, tocmai ca, pe viitor, acești învățători și institutori să fie buni îndrumători pentru elevi.
Spriru Haret s-a înconjurat de specialiști de renume, iar în 1898 a propus „Legea învățământului secundar și superior”, care a instituit învățământul secundar de opt clase, fiind împărțit în ciclul inferior și ciclul superior. Cel superior era orientat în trei secțiuni: clasic, modern și real. Această structură a rămas în vigoare până în 1928.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Legat de învățământul superior, s-a propus îndreptarea acestuia spre partea practică, mai precis prin realizarea de laboratoare, clinici, seminarii pedagogice universitare, fără a se neglija însă aspectul științific.
„În ceea ce privește învățământul secundar din 1989 se deosebește de cea din 1864 în mai multe puncte esențiale: organizarea liceelor și gimnaziilor, egalizarea conditiunilor învățământului rural cu ale celui clasic, organizarea învățământului secundar al fetelor, recrutarea și disciplina corpului didactic sunt cele mai inseminate”, sublinia Spiru Haret în “Raportul la lege asupra activității Ministerului de Instructie” din 1903.
Esența reformei pentru învățământul secundar a constat în prelungirea duratei acestuia de la 7 la 8 ani și împărțirea lui în două cicluri: cel inferior (gimnaziul) de patru ani, care forma treapta inferioară a liceului și având o programă cu caracter practic și cel superior, liceul.
O altă măsură deosebit de importantă pe care Spiru Haret a luat-o a fost aceea de a desființa bacalaureatul și înlocuirea lui cu examenul de absolvire a liceului. Aceasta măsură a fost apreciată și peste hotare. „Acest fel de examen românesc care este așa de uman poate că va fi luat de model și în țările occidentale”, scris dr. Edwald Hans. Dar după moartea lui Spiru Haret, în 1925, bacalaureatul a fost reintrodus.
De asemenea, prin legea de la 1898 s-a înființat seminarul pedagogic universitar pentru ca viitorii profesori să dobândească pe lângă cunoștințe de specialitate și cunoștințe de pedagogie, iar un an mai târziu, în 1899, el a elaborat legea învățământului profesional.
“Scopul școlilor profesionale este de a procura elevilor o meserie pentru a avea un mijloc de a-și câștiga viata”, a explicat Spiru Haret rolul școlilor profesionale, potrivit Historia.
În timpul celor trei mandate ale lui Spiru Haret la minister s-au construit 1.980 de școli, s-au înființat peste 1.700 de posturi de învățători, iar numărul elevilor înscriși în școlile elementare s-a dublat, astfel că procentul alfabetizaților din România a crescut de la 22% la 39%. În 1910 numărul promovaților se ridica la 306 121, și, în tot același an, numărul școlilor din mediul rural era de 4 695. De asemenea, este cel care a înființat grădinițele.
