SPECIAL. Serialul jocurilor piramidale de tip Caritas: paradisul farsorilor, infernul credulilor

Mlaștina care a inundat craterul format de Revoluție, ca în oceanul primar pământesc, a devenit noul mediu de conviețuire al viețuitoarelor capitalismului timpuriu românesc. Regnul animal (uman) a fost populat cu trei specii acvato-aerobe. Prima era alcătuită din cei ce înotaseră în piscinele de lux ale fostului regim. Secunda încerca să plutească în smârcul tulbure, bătătorind malurile Bosforului și Dardanelelor, cu țel bișnițăresc de ciungă și alte marafeturi otomane.

Ei au dat startul goanei după banul nemuncit

În fine, ultima și cea mai mare o constituiau batracienii buimaci, care se uitau la neocomunismul legitimat, precum broasca la excavator. Aproape toți românii, într-o mișcare browniană, făceau cam tot ce-i tăia capul. Mai puțin prima categorie menționată. Aceasta era compusă din securiști, nomenclaturiști, milițieni cu multe stele pe umeri și fireturi de satin, șoareci obezi ai partidului monocolor etc. Cu toții remaiați și adaptați rapid la o democrație limpede ca braga. Ei au dat startul goanei după banul nemuncit, deși îl aveau în chintale valutare. Bonus, informația. Adică, două elemente-cheie fără de care puterea nu există.

Printre alte tertipuri ale protipendadei comuniste a mai fost patentat unul, jocurile de tip piramidal. Se întâmpla în primii ani ai lui ’90. Era doar „încălzirea” pentru meciul tunurilor devalizatoare de bănci, ce aveau să cadă una după alta, după principiul dominoului. În sacii lor fără fund. Acea escrocherie prevedea depunerea unui leu în pușculițele șarlatanilor, cu promisiunea oarbă că se va înmulți de opt ori. Banii trebuiau să fie spălați și fecundați.

Care legi ale economiei, ce calcul al probabilităților, de unde logică și curbe exponențiale?

Românimea a dat buluc și îndesa bancnotele cu râvnă, ca în păcănelele pe peste viitori ani. Mormolocii despre care făceam vorbire la început erau neînstare să priceapă că sumele mari erau cu dedicație și retrase peste rând de către noii mutanți. Care legi ale economiei, ce calcul al probabilităților, de unde logică și curbe exponențiale? Aleanul celor cu gămălie mică și fosfor puțin îi legăna între slană și rachiu, așteptând să ridice înoptit sumele “pariate”.

Conform lucrării lui Spirea Ioan Toader (“Jocurile piramidale în România”), cel dintâi câștigător la Caritas, a fost o clujeancă, Ana Popa, care, în 1992 se ocupa cu tranzacționarea prin intermediul consignațiilor a unor haine pe care le aducea din Turcia. Ea a depus 20.000 de lei și a câștigat în luna iunie 160.000 de lei, adică de opt ori mai mult, exact așa cum prezenta jocul. Motivată de câștig, a încurajat apropiații să joace la Caritas, girând cacealmaua cu succesul propriului exemplu. Doamna Popa, prin depuneri și câștiguri repetate la Caritas, a reușit în 1994 să obțină 20 de milioane de lei, bani pe care a hotărât să-i depună din nou în jocul ce îi adusese atâta bunăstare, în speranța de a obține de opt ori mai mult. Însă piramida jocului Caritas s-a năruit și femeia nu și-a mai recuperat banii. (sursa: adevarul.ro)

Impact.ro

ȘOC! Fac dragoste goi sub duș. Imaginile indecente au scăpat pe net

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

De precizat că la începutul plăților făcute de Caritas, în luna iunie a anului 1992, salariul mediu net în România era de 19.426 de lei, în timp ce la data închiderii Caritas, în luna mai a anului 1994,salariul mediu net era de 126.464 lei. Salariile creșteau, însă nu în ritmul ratei inflației. Astfel, se poate observa cum de la data începerii jocului Caritas și până la data închiderii acestuia, salariul mediu net crescuse de șase ori, ceea ce nu reflecta și nivelul de trai.

Prăbușirea Caritas și arestarea lui Ioan Stoica

Începutul năruirii Caritasului, sau momentul în care a fost mai clară escrocheria din spatele jocului este reprezentat de anunțul din luna ianuarie a anului 1994 prin care “plăţile câştigătorilor se suspendă întrucât casieria Caritasului a fost spartă de câţiva hoţi, paguba ridicându-se la circa 95 de milioane de lei“. Minciuna sfruntată avea deja statuie. Ca reacție, în Parlament se discută problema interzicerii jocurilor piramidale, însă propunerea este respinsă. Totuși, după acest episod în București și Ilfov, Caritasul este interzis, ceea ce va duce la consternarea lui Ioan Stoica. Însă, la câteva luni, în mai 1994, chiar el va anunța în ziarul care îl făcuse celebru, închiderea Caritas, dar cu mențiunea că toți depunătorii (sute de mii de oameni) își vor primi banii înapoi, fapt ce, evident, nu s-a mai întâmplat.

Prăbușirea Caritas și arestarea lui Ioan Stoica pentru înșelătorie, în august 1994, au reprezentat sfârșitul unui ideal de îmbogățire pentru unii, precum și începutul unui model pentru alții. Astfel încât, pe lângă știrile despre recuperarea banilor de la Caritas și arestarea lui Ioan Stoica, ziarele publicau anunțuri despre noi jocuri piramidale sau fonduri de investiții, apărute ca ciupercile după ploaie. Cu denumiri stranii: “Gerald”, “Mondoprosper”, “Delphin” ,“Medi și Devi” (sic!). De menționat că potrivit bilanțurilor contabile, Caritasul a încasat în cei doi ani de funcționare peste 1260 de miliarde de lei de la deponenți. Stoica a fost arestat pe 25 august 1994, primind o pedeapsă totală de 6 ani. A stat după gratii doar 16 zile.

Noutatea SAFI

În 1993 se formează Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri, administrat de firma SAFI INVEST fiind primul și cel mai important administrator al fondurilor mutuale de investiții din România. Inexistența unei legislații complete care să includă funcționarea fondurilor de investiții, a făcut ca SAFI să se poată organiza sub forma unui joc de tip piramidal mai complex. Noutatea SAFI era reprezentată de un algoritm propriu care permitea anunțarea în fiecare săptămână a valorificării crescânde a certificatului de investitor. Aspectul de transparență și încrederea mai mare în fondurile de investiții comparativ cu jocurile piramidale simple, au făcut din SAFI un succes în ceea ce privește încrederea și atragerea populației în acest circuit.

Însă, în 1995, se formează Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNMV), o agenție națională ce avea ca scop supravegherea piețelor de capital și care va impune un algoritm de calcul universal al certificatelor de investitor pentru toate fondurile de investiții. Până la intrarea în faliment, în 1996, odată cu adoptarea noii metodologii de calcul a certificatelor de investitor, SAFI finanțase o parte din noua clasă a capitaliștilor autohtoni, în mod discreționar, în principal bazându-se pe criteriul relațiilor politice. În același an cu falimentul SAFI, s-a constituit ceea ce avea să fie apogeul dar și sfârșitul celor mai mari jocuri piramidale din România. Constituirea Fondului Național de Investiții (FNI), în 1996, în ciuda existenței CNMV, care teoretic ar fi trebuit să reglementeze piața fondurilor de investiții, a reprezentat continuarea visurilor a sute de mii de români de a se îmbogăți, simplu, rapid și fără muncă.

Aproximativ 200.000 de investitori și-au pierdut economiile

FNI a beneficiat de cei mai mulți investitori privați, iar rețeta succesului a fost dată de garanția Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC), deținută de statul român, a fondurilor depuse de investitori. Acest aspect a reprezentat garanția supremă pe care un fond de investiții putea să o ofere propriilor investitori. Prin investițiile făcute, FNI a susținut o întreagă grupare de capitaliști și companii private, iar la momentul prăbușiri fondului, aproximativ 200.000 de investitori și-au pierdut economiile, pierderile ridicându-se la aproximativ 130 de milioane de dolari.

Falimentul FNI, la fel ca în cazul SAFI, a avut loc într-un an electoral, la patru ani distanță, iar prăbușirea fondului s-a bazat pe un zvon care ar fi declanșat valurile de retragere. Astfel, înainte de declararea falimentului FNI, fondatorul său și un mic grup de investitori și-au retras investițiile, împreună cu câștigurile aferente, iar dacă CEC garantase siguranța investiților, după devalizarea fondului, cei mai mulți investitori nu și-au recuperat banii investiți la FNI.

O nouă categorie de capitaliști autohtoni: atârnații de portofelele fraierilor

Astfel, jocurile de tip piramidal au reprezentat o etapă importantă a tranziției românești, în drumul spre capitalism, care a afectat în mod direct sau indirect întreaga societate românească din acea vreme. Acest aspect ilustrează foarte bine faptul că sistemele de tip piramidal au fost acceptate și chiar susținute de factorii de decizie din statul român. Pe de o parte, prin inexistența unei legislații care să interzică jocurile piramidale și ulterior care să reglementeze fondurile private de investiții, iar pe de altă parte permisiunea funcționării după propriile reguli a unor fonduri de tipul SAFI și ulterior FNI, culminând cu garantarea CEC a fondurilor depuse la FNI.

Jocurile piramidale au reprezentat nu doar o manieră de redistribuție inechitabilă a valorilor financiare din societate, ci a condus pe de o parte atât la o formă de înșelătorie susținută sau cel puțin acceptată de stat, căreia i-au căzut victime sute de mii de familii, iar pe de altă parte a reprezentat o modalitate prin care a fost susținută o nouă categorie de capitaliști autohtoni: atârnații de portofelele fraierilor. De asemenea, influențele politice asupra acestor mecanisme de tip piramidal au contat în măsura în care printre beneficiari s-au regăsit și persoane importante din anumite grupări politice.

Șase milioane de victime

Iar falimentul SAFI în 1996 și FNI în 2000, ani electorali, au reprezentat modalități de utilizare a tensiunii sociale acumulate de pe baza acestor eșecuri, în campaniile electorale. În cazul FNI al lui Sorin Ovidiu Vântu, acesta a retras sub semnătură proprie 80 de miliarde de lei, cu puțin timp înainte de falimentul fondului. Alte 458 de miliarde au plecat direct către Banca de Investiții și Dezvoltare, pe care a constituit-o împreună cu Nicolae Văcăroiu. Fostul președinte al Senatului a fost și președintele respectivei bănci, rostogolite în cele din urmă în incapacitate de plată.

Potrivit declarațiilor Mariei Vlas, mâna dreaptă (de semnătură) a lui Vântu, în angrenajul FNI un rol important l-au avut foști ofițeri de Securitate selectați în posturi cheie. Pe lângă ei, Vlas a indicat anchetatorilor și nume de importanți politicieni implicați. Firește, identitatea lor a rămas secretă. Aceste jocuri având ca principiu de funcționare escrocheria, minciuna, jaful, șarlatania în haită au făcut în România acelor ani aproximativ șase milioane de victime. În fața acestui bilanț nu funcționează decât muțenia și stupoarea.