SPECIAL

SPECIAL. Magma latentă a unui “vulcan” care putea să erupă oricând. Momente – cheie ale Războiului Rece

Dan Mlădinoiu 04.10.2021, 14:37
SPECIAL. Magma latentă a unui “vulcan” care putea să erupă oricând. Momente – cheie ale Războiului Rece

A doua jumătate a secolului trecut a adus o noutate în istoria omenirii. O formă neconvențională de luptă surdă, cu multe necunoscute, dar cu inamici declarați: Războiul Rece. În timpul căruia au existat, episodic, de o parte și de alta ale taberelor beligerante învinși și învingători.

Date cruciale, lideri politici, acțiuni, manifestări sub diferite forme, concluzii, efecte, lecții de aprofundat sunt particularități ce au definit o confruntare acerbă ieșită din tiparele consacrate ale ostilităților armate. O ecuație care a împărțit în lume zeci de cauze, multiple rădăcini și tot atâtea consecințe.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, aliații au reorganizat Europa și au decis soarta Germaniei înfrânte, împărțind-o în patru zone de ocupație. De-a lungul secolului al XX-lea, s-au confruntat două superputeri posesoare de arme nucleare: Statele Unite și URSS sau democrația americană versus comunismul sovietic.

Cele două „blocuri”, fiecare cu aliați puternici, nu s-au opus niciodată direct unul altuia. Însă istoria s-ar fi putut schimba de mai multe ori (războiul coreean , criza Cubei etc.). O „Cortină de Fier” invizibilă separa simbolic cei doi monoliți. Berlinul, principalul teatru al Războiului Rece, a cunoscut o divizare nemaiîntâlintă până atunci concretizată într-un “zid al rușinii”.

Momente-cheie ale Războiului Rece

1945: iarna conferinței de la Yalta

În săptămâna 4-11 februarie, Churchill , Stalin și Roosevelt se întâlnesc în Crimeea, la Yalta, pentru a decide soarta Germaniei înfrânte. Ei decid asupra condițiilor de ocupare a Germaniei, pe care ulterior o împart în patru zone de influență.

Berlinul , din zona sovietică, avea să fie segmentat în alte patru sectoare. Acea Conferința de la Yalta a condus la intrarea în război a URSS împotriva Japoniei și la crearea Organizației Națiunilor Unite (ONU). Ea a fost urmată, în iulie și august din același an, de Conferința de la Potsdam, unde atmosfera a fost mult mai tensionată. Într-adevăr, Armata Roșie a înființat guverne comuniste în toate țările sale satelit “eliberate” de sovietici, fapt pe care americanii nu l-au văzut deloc bine.

 Doctrina Truman, 12 martie 1947

Președintele de atunci, Harry S. Truman, prezintă Congresului Statelor Unite propria doctrină de izolare, prin care propunea să ofere ajutor financiar și militar țărilor amenințate de expansiunea sovietică, precum Grecia și Turcia. Acest principiu politic, ca o reacție a unei lumi libere la agresiunea sovietică, justifica răspunsul cu aceeași monedă al Statelor Unite de intervenție în treburile interne ale altor țări. Truman a desființat astfel politica predecesorului său, Franklin D. Roosevelt, și a redefinit politica externă a Statelor Unite. Izolaționismul făcea loc intervenționismului, însă startul fusese dat de către sovietici.

Vara Planului Marshall

După cel de-al Doilea Război Mondial, Europa se afla într-o precară situație economică. Dornic să ajute economia europeană pentru a asigura exporturile Statelor Unite, dar și pentru a evita o tentație sovietică, secretarul de stat american George C. Marshall oferă tuturor țărilor din Europa asistență economică și financiară printr-un discurs susținut la Harvard în 5 iunie 1947. Astfel lua ființă Planul Marshall . La 16 aprilie 1948, cele 16 țări ce l- au acceptat ​​au semnat la Paris Convenția instituirii Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OEEC).

Momente-cheie ale Războiului Rece
Momente-cheie ale Războiului Rece

Toamna doctrinei Jdanov

La 22 septembrie 1947, delegații din Partidele Comuniste din URSS, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Italia și Franța s-au întâlnit lângă Varșovia. Împreună creează Cominform, un mijloc de contrapartidă a teoriei Truman pentru URSS de a controla strict formațiunile politice comuniste din Occident, față de cele devenite vasale din Est.

“Locotenentul” lui Stalin, Andrei Jdanov, afirma că lumea era împărțită în două tabere: un lagăr „imperialist și antidemocratic”, condus de Statele Unite, și un lagăr „antiimperialist și democratic”, condus de URSS. Lumea devenise bipolară.

 Blocada Berlinului

În același 1947, englezii și americanii și-au unit zonele lor de ocupație. Aproape imediat au înființat o monedă unică. Îngrijorat de reconstituirea unei Germanii care i-ar fi ostilă, Stalin a stabilit o blocadă pentru a împiedica aprovizionarea celor două milioane de berlinezi care locuiau în Germania Federală, la 24 iunie 1948. Toate liniile de comunicație au fost tăiate și controlate de sovietici.

Generalul american Clay a reacționat înființând un transport aerian continuu și a furnizat orașulului,  timp de aproape un an, peste de două milioane de tone de alimente și cărbune. Pentru ruși a fost un eșec. Stalin a ridicat blocada pe 12 mai 1949.

 Războiul din Coreea

Trupele comuniste din Coreea de Nord încălcau paralela 38 care separa nordul Penisulei Coreene aflat  sub influență sovietică, de sudul controlat de americani. SUA angajează Organizația Națiunilor Unite (ONU) în apărarea Coreei de Sud și se formează o forță internațională formată din 16 țări.

Generalul american MacArthur și-ar fi dorit să folosească arma nucleară împotriva Chinei comuniste, aliată a Coreei de Nord, care înmulțise contraofensivele. Refuzând să folosească bomba atomică, președintele Truman evită un nou conflict mondial. Războiul coreean a continuat până la semnarea armistițiului din iulie 1953. An în care moare și satrapul Stalin.

 Construirea Zidului Berlinului (august 1961)

Germania de Est (RDG) invidia prosperitatea economică și libertatea de exprimare a populației din RFG. Existau sute de mii de nemți care își doreau mutarea în Occident. În mai puțin de 10 ani, peste două milioane de germane au trecut în Vest. Pentru a opri acest exod continuu regimul communist din RDG a construit în noaptea de 12 spre 13 august 1961, celebrul „ Zid al Berlinului”.

 Criză cubaneză din ‘62

Începând cu ianuarie 1959, Cuba a fost condusă de Fidel Castro . Acesta s-a apropiat de URSS semnând diverse acorduri de cooperare comercială și apoi militară. Odată cu debarcarea exilaților anti-Castro din SUA în Golful Porcilor, Statele Unite au încercat să răstoarne regimul Castro în aprilie 1961, însă operațiunea a eșuat.

La 14 octombrie 1962, avioanele americane au observat nave cargo sovietice încărcate cu rachete și lansatoare de rachete care se îndreptau spre Cuba. Ca răspuns, John F. Kennedy a închis toate căile de acces pe mare către Cuba. Blocada a funcționat. S-a ajuns la un acord cu Hrușciov, cartea de echimb fiind Turcia. A fost evitat la limită un război nuclear.

Aprilie 1985.  Perestroika și transparența

O “briză” de democratizare a început să bată peste blocul estic. Liderul URSS, Mihail Gorbaciov, a implementat o politică de transparență (glasnost ) și restructurare a regimului sovietic (perestroika) pentru a reforma țara printr-o reconciliere a socialismului cu democrația.

În primăvara anului 1989, a convocat un Congres al Deputaților Poporului, responsabil cu alegerea noului șef sovietic, fiind ales în acest post la 22 mai 1989. I-a demis pe susținătorii lui Brejnev și a continuat procesul de destalinizare început de predecesorul său. Hrușciov, garantând astfel o nouă libertate de exprimare poporului său.

 Căderea Zidului Berlinului

La 9 noiembrie 1989, în urma unor demonstrații populare importante din Est, „Zidul Rușinii” a fost declarat „permeabil”. Prima distrugere fizică a Zidului a început imediat. Imagini de o incredibilă sensibilitate sunt difuzate la televizor între “străinii” din Est și cei din Vest care cad unii în brațele celorlați. La 3 octombrie 1990, oficial, cele două state germane redevin unul singur. Ulterior, Zidul Berlinului, a fost complet demolat în noiembrie 1991.

Crăciunul din decembrie 1991: dizolvarea URSS

“Dispariție”,„dizolvare”, „dislocare”,„prăbușire”, oricare ar fi termenul folosit, 26 decembrie 1991 marchează sfârșitul URSS după 69 de ani de existență (a fost fondată pe 20 decembrie 1922). Mihail Gorbaciov, al optulea și ultimul lider sovietic, a demisionat cu o zi înainte, predându-i puterile președintelui Federației Ruse, Boris Elțîn. (surse: bbc.com., history.com)