SPECIAL

SPECIAL. Ce se afla cândva sub imensa întindere de nisip numită Sahara

Dan Mlădinoiu 26.06.2022, 11:50
SPECIAL. Ce se afla cândva sub imensa întindere de nisip numită Sahara

Oameni de știință, precum astrofizicieni, geologi, arheologi, istorici, climatologi au cercetat, calculat și au expus argumente de cauzalitate privitoare la cele mai ostile suprafețe ale Planetei Albastre. Pe lângă deșertul Gobi din Asia Centrală și Atacama situat în America de Sud, ultimul fiind cel mai arid din lume, unde precipitațiile abia ating 1,8 l/ m.p. la 10 ani, de departe punctul central se numește Sahara, provenind din arăbescul cuvânt care înseamnă „deșert”. Este cel mai vast teritoriu uscat, al treilea de pe pământ, după Arctica și Antarctica. Aria sa cuprinde 9,4 milioane de kilometri pătrați, fiind egală cu suprafața Statelor Unite și de 26 de ori cea a Germaniei.

Deșertul Sahara, renumit pentru dunele măturate de nisip

Sub arzătoarele nisipuri sahariene, specialiștii din știință au descoperit dovezi ale unui megalac preistoric. Format în urmă cu aproximativ 250.000 de ani, atunci când fluviul Nil s-a revărsat printr-un canal în afluentul său Wadi Tushka, din Egipt. Astfel, a inundat partea estică a Saharei, dând naștere unui lac cuprinzând peste 42.000 de mile pătrate. Deși Sahara este renumită pentru dunele măturate de nisip, cea mai mare parte a suprafeței sale este formată din podișuri de piatră intertropicale și mici platouri stâncoase. Mișcătoarele coame de nisip, faimoasele dune acoperă doar aproximativ 15% din suprafața întregului deșert, aflându-se, în principal, în regiunea nord-centrală. În secțiunile din Algeria și Libia, grosimea nisipului variază, deoarece dunele se pot ridica grupat  până la o înălțime de câteva sute de metri, pentru ca apoi să se schimbe pe măsură ce nisipul se mută.

Fenomenul a fost observat de către geologul americanTed Maxwell și colegii săi în timp ce studiau date radar luate din Egipt pentru misiunea de topografiere a unei navete spațiale. În acest mod, folosind imagini cu sedimente suflate de vânt, produse de apa curgătoare și roci de bază detectate de radar sub nisipurile deșertului, au reconstituit profilul unui megalac antic. Locația așezărilor umane paleolitice din apropierea zonelor egiptene Selima și Tarfawi corespundeau unui lac ce acoperea zeci de mii de mile pătrate. Concluzia cercetătorilor: așezările umane, ca mai întotdeauna, se aflau în regiuni prielnice apropiate de apă. Aceste lac nou descoperit se adaugă altor tot mai mari dovezi ale numeroaselor iazuri din Pleistocenul timpuriu și mijlociu din Africa de Nord, care ar fi putut susține modelele de migrație umană. Datele obținute de ei au fost publicate în articolul „Evidence for Pleistocene Lakes in the Tushka region, South Egypt”, în numărul din decembrie 2010 al revistei „Geology”.

Ce se afla candva sub imensa intindere de nisip numita Sahara
Ce se afla candva sub imensa intindere de nisip numita Sahara

Deșertul Sahara nu exista. Totuși, ce s-a întâmplat

Există probe geologice conform cărora zona a alternat între a fi un bazin de drenaj luxuriant cu un sistem de râuri și un deșert la fiecare 40.000 de ani, pe măsură ce clima pământului se schimba din cauza deplasării lente a axei de rotație a Pământului. Această variație a durat în mod evident câteva sute de mii de ani. Sunt dovezi că sub nisip se află straturi de stâncă. În acest sens, stau mărturie preistorice picturi rupestre. Așadar, acum 12.000 de ani, desertul Sahara nu exista. În urmă cu peste 10.500 de ani, s-a petrecut ceva grav, cu efecte asupra întregii planete.  Modelul  fizic al vântului pământesc s-a schimbat în timp, ceea ce a determinat schimbarea circulației norilor. Totuși, sub același aspect, există stânci unde se adună apa de suprafață. Ca în urmă cu 1.000 de ani. Foste albii ale râurilor. Deci, deșertul poate fi locuibil, colonizat. Pădurea Neghev, ceea ce a fost cândva deșertul cu același nume, este un martor al transformării unei întinderi aride într-o deasă pădure.

Întrebarea care se pune este dacă nisipul poate fi făcut staționar. În Israel, acest lucru a fost realizat cu succes. Sahara ar putea deveni o zonă locuibilă și fertilă dacă s-ar dori cu adevărat. Deșerturile sunt rezultatul multor factori. Curenții de aer pot influența precipitațiile într-o foarte mare măsură. Ca nefericit exemplu, înfloritoarea civilizație Maya a căzut pradă extincției din cauza secetei severe, care a exterminat culturile și oamenii deopotrivă.

Ceea ce multor oameni li se pare incredibil este că Sahara a fost cândva o zonă fertilă care a susținut comunități umane înfloritoare. Un studiu al nucleelor ​​geologice a arătat faptul că aspectul climatic antic al Africii de Nord a suferit o deșertificare rapidă și o dramatică schimbare a climei, transformând regiunea dintr-un peisaj umed, subtropical, în deșert într-o perioadă relativ scurtă de timp. Acest lucru s-a întâmplat în jurul anului 4.200 î.Hr. A revenit la aceleași condiții de ariditate care dominau zona cu 13.000 de ani mai devreme. Când a început transformarea climei, regiunea Sahara a devenit uscată, iar vegetația a dispărut. Neavând susțineri de plante, solul a rămas sub acțiunea distructivă a vânturilor. Aceasta a reușit să „măture” toate sedimentele fine până când au rămas doar nisip, pietre și roca de bază.

Ce se afla candva sub imensa intindere de nisip numita Sahara
Ce se afla candva sub imensa intindere de nisip numita Sahara

Cauza cea mai plauzibilă

Schimbarea de climă din Holocenul  mijlociu la cea de astăzi a fost inițiată de modificările de orbită a Terrei și de înclinarea axei Pământului. Cu aproximativ 9.000 de ani în urmă, înclinarea Pământului era de 24,14 grade, în comparație cu cea actuală de 23,45 grade, iar periheliul, punctul din orbita Pământului care este cel mai apropiat de Soare. În acel moment, emisfera nordică a primit mai multă lumină solară, ceea ce a amplificat musonul de vară african și indian.

Modificările orbitei Pământului au avut loc treptat, în timp ce evoluția climei și involuția  vegetației din Africa de Nord au fost bruște. Cercetătorul german Claussen și colegii săi sunt de părere că diferite mecanisme de feedback din cadrul sistemului climatic al Pământului au amplificat și modificat efectele atinse de schimbările orbitale. Modelând impactul climei, oceanelor și vegetației atât separat, cât și în diferite combinații, cercetătorii au ajuns la concluzia că oceanele au jucat doar un rol minor în deșertificarea Saharei.

Forme preistorice de viață

Wadi El Hitan, supranumită Valea Balenelor, aflată în Egipt, conține rămășițele fosilizate ale unei subspecii dispărute de balene. Această formă de relief făcea parte dintr-un bazin marin de mică adâncime, în urmă cu 40-50 de milioane de ani. Deșertificarea a ajutat atât la conservarea, cât și la descoperirea unui uriaș tezaur de fosile.

Urmăriți Impact.ro și pe