Anastasia Lazariuc este o bunică tare mândră de cei doi nepoți ai săi, băieții pe care Ileana Lazariuc, fiica sa, îi are cu Ion Ion Țiriac, dar și de nepoatele sale, din partea fiului ei. Cum însă toți au crescut, artista începe încet, încet, să se obișnuiască cu ideea că va veni momentul în care aceștia își vor „lua zborul” și nu o vor mai vizita-o așa des. Într-un interviu exclusiv, pentru impact.ro, aceasta a vorbi, totodată despre ritualul pe care-l are pentru a se menține în formă, precum și despre ceea ce o face fericită.
Probabil vom merge undeva, aștept vacanța lor, apoi vom vedea ce destinație vom alege. Și ei mai cresc, au dreptul la alegeri, să stea la părintele lor. Îmi sunt dragi, aștept să vină să-i văd, dar acum au alte dorințe, alte drumuri. Dar trebuie să începem să ne obișnuim cu ideea că ei își iau zborul, chiar dacă te doare. Vin pe rând, nu contează, mă bucur că mai există și video, să ne putem vedea. Nu-i oblig, îi las să vină de la ei, nu doar dorința, ci și continuitatea.
Una termină facultatea, cealaltă e cu afacerile ei, nici ele nu au timp. Vremurile sunt zbuciumate acum. Cu siguranță așa am fost și noi cu bunicii, nu aveam timp să stăm la ei, acum ne pare rău.
Momentan nu m-a contactat nimeni, nu vreau să-mi mai fac planuri, las să decurgă totul de la sine. Să mă bucur de lucrurile de care nu am avut timp.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]M-am bucurat de natura care ne înconjoară, indiferent unde am fi. E mama noastră, care ne hrănește, ne dă energie. Toți facem parte din aceeași speță. Nu am locuri anume preferate. Îmi place peste tot acolo unde e verde și unde ești așteptat.
La ai mei, la cei care au mai rămas, pentru că unii au plecat în țări străine, alții la Dumnezeu. Am strănepoți, de la frați, de la surori. Am fost în vacanță și în satul meu natal, acolo unde am crescut, am stat pe prispa casei, m-am întâlnit cu rudele și cu nepoții din partea lor. De aici ne tragem seva, niciodată nu trebuie să uităm de unde am plecat. Din locul copilăriei noastre, ne încărcăm bateriile. Pot spune că în viață am fost o norocoasă, Dumnezeu m-a iubit și mi-a dat un semn după toate cumpenele și momentele grele prin care am trecut. L-am pierdut pe fratele meu, la 29 de ani a decedat. Tata a murit de ulcer, după ce i s-a făcut operație, la 3 zile a decedat. Cu fratele meu este o poveste lungă, este totul scris în cartea pe care am lansat-o, recent. Viața este împărțită în etape, iar Dumnezeu ne pune la încercări să ne verifice dacă suntem puternici.
Cartea a fost scrisă timp de opt ani. Nu ne-am grăbit, am vrut să las adevărul în urma mea. Lansarea am intenționat să o facem acum doi ani, dar nu s-a putut atunci. Dar a fost peste așteptările mele. A venit multă lume, oamenii stăteau în picioare. Nu mă așteptam, mai ales acolo, la Chișinău. Autoarea a primit multe mesaje de la cititori că au descoperit o altă Anastasie. Dincolo de cuvinte, realitatea e adeseori alta. Fiecare om are povestea lui de viață, am considerat că este timpul să vină o carte pentru nepoții mei, rudele mele.
Nu văd nimic deosebit. M-aș bucura dacă aș putea arăta și mai bine. Frumusețea vine din interior. Dacă punem numai măști, creme, dorind să arătăm bine, nu se va întâmpla. Binele vine din noi, din interior, important e să fim cât mai puri, cât mai buni, cât mai curați, cât mai puțin invidioși. Astea ies la suprafață, trimise de Dumnezeu. Nimic nu se poate schimba. De asemenea, trebuie să fim și mai toleranți la ce mâncăm, acum nu mai facem atâta efort fizic cum făceau părinții noștri la țară.
Nu am fost gurmandă, nu mi-a plăcut carnea. Nu pot spune că nu mănânc deloc, dar foarte rar. Atunci când merg undeva, să nu creadă lumea că fac fițe. Sunt atâtea legume acum, când natura a renăscut, încât se pot prepara atâtea lucruri bune. De asemenea, trebuie consumate lichide multe, apa este sfântă.
Sport nu fac, dar mă mișc foarte mult. Ies cu cățelușa. Simt nevoia să merg cât mai mult. Natura te încarcă cu energie, atunci când poți să să pui mâna pe pomi, să-i îmbrățișezi, să vorbești cu ei. Totul e viu, totul are viață, fiecare fir de iarbă, fiecare frunză, chiar dacă nu vorbesc.
