Satele ucrainene, într-o așteptare disperată pentru vești despre cei dispăruți. „Parcă au dispărut de pe fața pământului”

Beatrice Dumitru 03.05.2022, 12:00
Satele ucrainene, într-o așteptare disperată pentru vești despre cei dispăruți. „Parcă au dispărut de pe fața pământului”

În orice sat din regiunea de la vest de Kiev, unde armata rusă a terorizat populația civilă timp de o lună, există o poveste despre cineva care a dispărut. Un frate care s-a dus să ducă benzină unui prieten și nu s-a mai intors niciodată, un tată care și-a părăsit casa pentru o misiune și nu a mai venit. Din păcate, există liste lungi de oameni care așteptau vești despre persoanele dispărute.

Soț luat ostatic

Vira Krivoshenko a îngenuncheat în fața ușii de la intrare și și-a strâns mâinile într-o rugăciune: „Vă rog să nu-mi luați fiul”. A fost doar un ghinion că Valeri sosise acasă în același timp cu „spiritele rele”, așa cum i-a numit ea pe soldații ruși. Aceștia se aflau la câțiva metri distanță, pictând cu spray simbolurile „V” pe mașina lui. Vira și-a rostit rugăciunea cu voce tare. „Te rog să nu-mi iei fiul”. De fapt, Valeri Kuksa era ginerele ei, dar ea îl considera fiul ei.

Soldații ruși l-au împins în mașină, pe scaunul șoferului, și au îndreptat pistolul spre el, a spus Vira. A plecat cu mașina, împreună cu aceștia, și de atunci nu l-a mai văzut. După zile lungi de așteptare, soția acestuia, Olena, a fost anunțată de autoritățile ucrainene că Valeri este în viață, printre ostaticii civili din Rusia. Unde se află sau când ar putea familie să-l revadă, nu se știe. „Se va întoarce la noi. Pot să aștept„, a spus Olena printre lacrimi, relatează BBC.

Satele ucrainene, într-o așteptare disperată pentru vești despre cei dispăruți. „Parcă au dispărut de pe fața pământului”
Soldații ruși au ucis și au luat prizonieri sute de civili ucraineni.

O fiică își așteaptă tatăl

Înainte de invazie, Maria Saienko și-a văzut tatăl Mikola tot timpul, pentru că locuia la câteva case de ea în satul Hurivshchyna și venea aproape în fiecare zi să-și vadă nepotul nou-născut. Într-o zi, la începutul ocupației ruse, a dispărut. Și nimeni nu l-a văzut nicăieri.

A plecat de acasă și nu s-a mai întors. Am mers în satele din apropiere și în cele mai îndepărtate. Nu a fost acasă la niciun prieten. Nici mort, nici în viață. Parcă ar fi dispărut în aer”, a povestit Maria.

În satul Șpîtkî, Yulia Zilko se uita la o fotografie de familie cu fratele ei Yakiv. Pe 11 martie, prietenul acestuia din sat a sunat pentru a spune că are nevoie de benzină. „Fratele meu este atât de amabil. A spus: O să-i iau combustibil și mă întorc imediat”, a povestit Yulia.

Acesta nu a mai ajuns acasă, iar soldații ucraineni i-au găsit mașina pe marginea autostrăzii, ciuruită de gloanțe. Până când Yulia a putut să meargă la mașină, după ce rușii au plecat, aceasta fusese arsă. Dar nu a fost găsit niciun cadavru. Acum, Yulia s-a alăturat listei lungi de oameni care așteptau vești despre persoanele dispărute.

Urmăriți Impact.ro și pe
Beatrice Dumitru
Este redactor pe zona de Actualitate Impact.ro. Beatrice a absolvit Facultatea de Jurnalism și cursurile de prezentatori, redactori, reporteri și operatori tv în cadrul Academiei de Radio și...