Pilotul de luptă ucrainean, cunoscut ca ”Fantoma din Kiev”, a fost celebrat pe rețelele de socializare ca un erou de război pentru că ar fi doborât până la 40 de avioane până la data de 13 martie, când a fost doborât în urma unui atac. Dar el are un predecesor, care este român și care a intrat în istorie în timpul celui De-A0l Doilea Război Mondial, fiind numit „vânătorul de bolșevici”.
Pilotul a dat curaj și speranță poporului ucrainean, în timp ce armata țării ducea o luptă acerbă împotriva invaziei ruse, iar acest pilot de luptă excepțional a devenit un erou. Videoclipurile cu asul aviației ucrainene au început să circule online la începutul războiului și a primit rapid titlul de „Fantoma din Kiev”.
Dar care este adevărul din spatele mitului „Fantomei din Kiev”, asul din aviața Ucrainei? Povestea lui s-a răspândit prin intermediul rețelelor sociale, iar presa internațională a speculat că ar fi vorba despre Stepan Tarabalka, în vârstă de 29 de ani. Concidenț sau nu, autoritățile ucrainene au confirmat că un pilot cu acest nume a fost ucis în luptă pe 13 martie și a fost decorat postum. „Fantoma din Kiev” este o legendă, un super-erou creat de ucraineni!” a scris pe Facebook Comandamentul Forțelor Aeriene din Ucraina.
‘Ghost of Kyiv’ killed in battle, identity revealed https://t.co/6dJ6WYDilt pic.twitter.com/MIQ1fxpAZN
— New York Post (@nypost) April 29, 2022
„La 13 martie 2022, în timpul unei bătălii aeriene cu forțele copleșitoare ale invadatorilor, maiorul Stepan Tarabalka a placat în rai. Maiorul Stepan Tarabalka a primit titlul de „Erou al Ucrainei” (postmortem) pentru protejarea spațiului aerian, vitejie și curaj”, scrias inisterul ucrainean al Apărării pe Twitter, la sfârșitul lunii martie.
Dar era Tarabalka cu adevărat legendara „Fantomă din Kiev”? A existat vreodată un astfel de pilot excepțional? România a avut un astfel de erou în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, dar puține persoane cunosc povestea pilotului Horia Agarici, „vânătorul de bolșevici”.
Ziua de 23 iunie 1941 a fost ziua de glorie a acestui aviator de excepție. În acea dimineață, bombardierele sovietice au atacat Constanța, val după val, și Dobrogea era, în acel moment, lipsită de aviație de vânătoare. Întâmplător, pe aerodromul Mamaia se afla locotenentul Horia Agarici, care a decolat singur la manșa unui aparat Hurricane. Horia Agarici avea să povestească după atac că avionul cu care plecase era al unui camarad și avea un defect la limitatorul compresorului, dar cu toate acestea a reușit să doboare trei avioane inamice.
„Mă întorceam la aerodrom când observ în fața mea o formație de linii subțiri: avioane de bombardament, văzute din spate. Am pus viteză maximă, am luat ceva înălțime și, în atacuri, cu deschiderea focului de la numai 150 metri distanță și, cu continuarea lui până aproape de ciocnire, trăgând mereu, am doborât, în patru atacuri, în timp de circa un minut, trei avioane. Atacurile au fost atât de repezi încât, de exemplu, la primul avion doborât, s-au găsit numai vreo 36 de cartușe trase de mitraliorul din spate. Primul avion a aterizat, lovit în motoare, rezervoare și radiatoare, aproape de aerodrom, pe Peninsula Kituc, și personalul lui a fost capturat. Al doilea avion a intrat în vrilă și a căzut în mare, la circa 10 kilometri de Băile Mamaia, iar al treilea a aterizat forțat la Traian-Val”, a povestit Horia Agarici, potrivit Historia.
Astfel, locotenentul Horia Agarici a devenit primul aviator român care a doborât trei bombardiere inamice într-o singură bătălie aeriană. La scurt timp după acest moment de eroism, a apărut și un cântec dedicat lui, compus de Gherase Dendrino pe versurile lui Păstorel Teodoreanu, care începea astfel: A plecat la vânătoare Agarici / A plecat ca să vâneze bolșevici.
În seara zilei de 23 iunie, Escadrila 53 Vânătoare, Hurricane, a revenit pe aerodromul Mamaia, iar în lunile care au urmat, piloții acestei subunități aeriene au purtat nenumărate lupte și au doborât 54 de avioane sovietice. Horia Agarici a mai zburat și în alte misiuni, iar în timpul uneia dintre ele, pe 4 iulie, a fost creditat cu doborârea unui alt avion sovietic. Apoi, la începutul lunii august, a fost detașat ca pilot de încercare la uzinele I.A.R. din Brașov, unde se reparau avioanele Hurricane.

În 1943, acesta s-a aflat din nou pe front, în Crimeea, cu Grupul 7 Vânătoare, și în ziua de 18 iulie, a doborât un avion de vânătoare LaGG-3. Ultima victorie aeriană obținută de Horia Agarici a avut loc la 4 aprilie 1944, când aviația americană a bombardat pentru prima dată Bucureștiul și împreună cu unitatea sa a înfruntat valurile de cvadrimotoare pe cerul Câmpiei Române, reușind să incendieze un aparat B-24 „Liberator”, care s-a prăbușit undeva în apropiere de Giurgiu.
Pe 23 august 1944 Horia Agarici se afla la București, unde tocmai sosise de la Brașov unde fusese detașat, din nou, ca pilot de încercare la I.A.R., deși nu își dorise acest lucru pentru că echivala cu scoaterea lui din linia întâi a frontului. Fiind cunoscut drept „vânătorul de bolșevici”, camarazii l-au sfătuit să se ascundă pentru că veneau rușii.
El s-a refugiat la Geoagiu-Băi, la niște rude, împreună cu soția, iar în luna septembrie a decis să-și reia activitea la Brașov, unde a și rămas până la sfârșitul războiului, în mai 1945. Horia Agarici a decedat în 1982, după o viață în care a luptat cu sărăcia și cu nedreptățile, dar nu a fost închis de comunilti așa cum s-a speculat.