EXCLUSIV

România, fruntașă la evaziune fiscală. Directorul ANAF: „Trebuie să mă duc acolo unde se produce marea evaziune, nu unde este o consecință”

Gabriela del Pupo 16.06.2022, 13:35
România, fruntașă la evaziune fiscală. Directorul ANAF: „Trebuie să mă duc acolo unde se produce marea evaziune, nu unde este o consecință”

Un nou an în care România este în topul evaziunii fiscale în Uniunea Europeană. Țara noastră pierde 16 miliarde de euro pe an și 507 euro pe secundă din cauza evaziunii fiscale. În contextul în care țara noastră se luptă pentru a realiza și a finaliza proiecte de infrastructură rutieră, feroviară sau spitale, suma menționată mai sus ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru stat. Impact.ro a stat de vorbă în exclusivitate cu directorul ANAF, dar și cu fostul secretar de stat la Ministerul Finanțelor Gabriel Biriș, consultant fiscal pentru a afla impedimentele combaterii acestui fenomen care ne plasează pe locul I, din păcate într-un top negativ.

ANAF schimbă strategia, verifică direct la sursă

Directorul ANAF spune că instituția face de câteva luni verificări acolo unde sunt cele mai mari fraude și în acest fel speră să oprească fenomenul de la rădăcină. Numărul mic de inspectori a cerut o astfel de schimbare de strategie în ceea ce privește targetarea anumitor domenii și firme de distribuție.

„Pentru noi ca și ANAF lupta împotriva evaziunii fiscale este printre principalele misiuni pe care le avem. Nu vreau să mai irosesc resursele ANAF, care nu sunt foarte multe, și aici mă refer la cei 800 de oameni care sunt la Antifraudă și cei de la Inspecție Fiscală care nu sunt, la fel, foarte mulți, spre micile afaceri. Noi trebuie să mergem țintit acolo unde se produce evaziunea fiscală, unde este o bază impozabilă mare.

Să vă dau un exemplu, de ce să mă duc să controlez un mic aprozar care vinde legume și fructe, și nu mă duc să îl verific pe cel care importă legume și fructe sau cel care face achiziții și distribuie în sistem en-gros, către comercianți. Dacă se întâmplă ceva, trebuie să mă duc acolo unde se produce marea evaziune, nu unde este o consecință.” spune directorul ANAF.

Nu doar în domeniul distribuției de legume și fructe se poate monitoriza cu mai multă dificultate evaziunea fiscală. Totul ține de rapiditatea cu care se mișcă produsele în piață.

„Este un exemplu ales la întâmplare, dar aceste produse, legume, fructe noi ca și ANAF le considerăm produse cu risc fiscal ridicat. Ele se vând repede și rotirea lor fiind mare există și un risc de evaziune mai mare. La fel este valabil și pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, care iar sunt considerate produse cu risc fiscal ridicat și am mai făcut acțiuni la Dragonul Roșu, de unde se iau en-gros aceste produse și sunt comercializate cu amănuntul de mii de alte magazine micuțe. Mă duc acolo de unde există riscul să plece fără factură, fără să fie fiscalizată operația.” spune Lucian Heiuș.

Unul dintre argumentele aduse în spațiul public pentru slaba colectare este faptul că în rural nu se impozitează și nu se contorizează autoconsumul. Gabriel Biriș spune că acesta este un fals argument și alte țări cu același specific nu au o rată de colectare a TVA atât de slabă ca a României.

„România este dintotdeauna în vârful clasamentului în ceea ce privește evaziunea, s-a văzut în studiile făcute de Comisie pe gap-ul de TVA, unde noi avem în jur de 34%-35%. Practic din trei lei colectabili se colectează doar doi, unul se pierde. Doar la TVA sunt 2 miliarde de euro, nu am văzut nici un calcul serios făcut de România care să infirme aceste cifre ale Comisiei, deci plecăm de la premiza că sunt corecte.

Evaziunea la TVA atrage evaziune și în alte domenii, și aici nu mă refer doar la autoconsum care este o caracteristică a României, pentru că același tip de autoconsum îl are și Bulgaria, de exemplu. În Bulgaria gap-ul de TVA este 9% iar la noi este 35%, calculat pe aceeași metodologie de comisie.” spune consultantul fiscal.

Cum arată legislația?

Legislația în domeniu nu este perfectă și comercianții profită de breșe pentru a nu plăti taxe și impozite deși pentru firmele din România statul a asigurat nenumărate facilități pentru a sprijini mediul de afaceri. Parlamentul și Guvernul pot încă să mai perfecționeze cadrul legislativ astfel încât să evite evaziunea.

„Întotdeauna cei care fac evaziune fiscală sau cei care fac optimizare fiscală încearcă să identifice lacune caută să identifice anumite lacune pe care legislația în domeniu le are. Trebuie să colaborăm foarte apropiați, ANAF, Guvern, Parlament, pentru ca atunci când noi identificăm anumite „portițe” care există în legislație, legea să fie modificată tocmai pentru a reduce posibilitatea de a face evaziune fiscală.” spune Lucian Heius.

Munca ”la negru” poate fi trecută la capitolul vechime

Munca la negru și la gri

Un alt fenomen foarte răspândit în ceea ce privește evaziunea fiscală este munca la negru sau la gri. Mulți dintre angajatori preferă să plătească legal salariul minim pe economie sau nici măcar să nu facă un contract cu angajatul. Din păcate acest lucru este benefic pentru cel care acceptă un astfel de contract doar pe termen scurt. ANAF colaborează cu structurile de la Inspecția Muncii pentru a combate fenomenul.

„Există un protocol și o acțiune numită CRONOS prin care facem și acțiuni comune Antifraudă și Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Munca la negru trebuie să fie stopată pentru că nu este corect nici față de angajat, care primește niște bani astăzi dar peste ani și ani se va trezi că nu are anii suficienți pentru pensie sau are o pensie foarte mică, pentru că era încadrat cu salariul minim, la momentul acesta i se pare că este în regulă, că duce niște bani acasă, dar în momentul în care trebuie să iasă la pensie este clar că va fi nemulțumit. Aici recomand și angajaților să refuze modul acesta de lucru.

Cei care folosesc această muncă la negru sau la gri creează și niște perturbări concurențiale pe piață. Două societăți de construcții care au același număr de angajați, dar la una toți sunt cu carte de muncă iar cealaltă lucrează cu 10 oameni pe care poate nici nu îi are angajați, și le mai dă din mână. Bineînțeles că prețul de cost al celei de-a doua societăți este mai mic decât aceleia pe care îi are angajați pe cartea de muncă. Nu este normal să se întâmple așa ceva pentru că se perturbează piața concurențială. Dacă merge la o licitație poate să meargă la un preț mai mic decât altul care are angajați (cu forme legale n.r).” mai spune directorul ANAF.

Care sunt cauzele principale ale acestor procente și practici îngrijorătoare? Impune România firmelor taxe prea mari? De fapt tot angajatul este cel care plătește cele mai mari taxe crede consultantul fiscal.

„Singurele taxe mari sunt pe veniturile din salarii. În rest România este aproape paradis fiscal, dacă ne uităm cum a fost spulberată baza de impunere (a taxelor) prin tot felul de scutiri, tratamente privilegiate, printr-un regim foarte lejer la micro-întreprinderi, noi am ajuns în momentul de față ca mai puțin de 10% din companiile din România să mai datoreze impozit pe profit. Am scos din sfera de aplicare a impozitului pe profit mărind plafonul la un milion și mărind restricția pentru consultanță și management, am scutit de impozit pe profit și am înlocuit cu un derizoriu impozit specific marile hoteluri și restaurante, dar asta nu e evaziunea. Impozitul pe profit la firmele mari a rămas și este o sursă importantă de venit dar nu este vorba numai de asta. Este vorba și de muncă la negru și de muncă la gri, care generează pierderi uriașe la buget. Amploarea nu o știm cu exactitate, o putem doar bănui.” spune Gabriel Biriș.

Digitalizarea și informatizarea un deziderat întârziat ani de zile

Din păcate auzim de ani de zile despre digitalizarea ANAF, care ar eficientiza munca celor câteva sute de inspectori dar și de o colectare informatizată a datelor antreprenorilor și a micilor întreprinzători. Măsuri, în teorie se iau de ani de zile, însă în practică acestea nu sunt aplicate până la finalul procesului de colectare și control al activității unei firme.

„Gândiți-vă numai atât, în 2017, 2018 s-au cumpărat casele acelea de marcat. S-a dorit ca prin transmiterea de date dinspre AMEF-uri către ANAF să se poată face analiză de risc. Ce a făcut Ministerul de Finanțe în toată perioada aceasta că a conectat toate casele de marcat abia la finalul lui 2021, iar din informațiile pe care le am datele acestea se stochează, nu se fac analize de risc pe ele.

S-a vorbit de controlul marilor averi, ori în momentul în care s-a dar reglementarea practic s-a dat pușca dar nu s-au dat gloanțele în mâna ANAF-ului. Nu s-a stabilit o referință, care putea fi stabilită ușor prin impunerea unei declarații inițiale de patrimoniu pentru românii care au un patrimoniu peste un anumit nivel. Ce mesaj dă legiuitorul contribuabilului? Că hoțul neprins e negustor cinstit și hoțul prins plătește ca o persoană cinstită? Nu?” a concluzionat Gabriel Biriș.

Urmăriți Impact.ro și pe