19:42
Pe scurt: inflația anuală a scăzut la 6,2% în august, de la un vârf de 10,9% în mai — dar România rămâne, în continuare, țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană. Raportul BNR asupra stabilității financiare din iunie 2026 arată, totuși, că vulnerabilitățile populației rămân, per ansamblu, la un nivel redus — economiile și averea netă ale gospodăriilor continuă să crească, chiar dacă mai lent. Sub această imagine liniștitoare se ascunde însă un semnal mai puțin liniștitor: tot mai mulți români iau credite de nevoi personale pentru cheltuieli curente, nu pentru achiziții mari, iar riscul de nerambursare la aceste credite crește mai repede decât la cele ipotecare.
România a intrat în a doua jumătate a lui 2026 cu titlul, deloc onorant, de țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană — un loc pe care îl ocupă de mai multe luni la rând. Vestea bună e că rata a coborât constant din luna de vârf. Vestea mai puțin bună: la acest ritm, România rămâne totuși considerabil peste orice altă țară membră — următoarea pe listă, Lituania, are 5,8%.
Întrebarea pe care o pune, implicit, orice astfel de statistică e cât de mult din acest cost real ajunge, de fapt, în bugetele românilor — și dacă familiile reușesc să țină pasul fără să se împrumute peste puterile lor. Răspunsul, potrivit celui mai recent raport al Băncii Naționale, e mai nuanțat decât ar sugera titlurile de presă. Iar el pornește chiar de la lucrul cel mai vizibil pentru orice buget de familie: costul de zi cu zi.
Scăderea rapidă a ratei anuale sună ca o veste bună, și parțial chiar este — dar ascunde o distincție importantă. Prețurile la alimente au încetinit clar, la +2,6% anual în august, însă serviciile, de la utilități la abonamente și reparații, au rămas cu +11,3% anual — practic neschimbate față de lunile de vârf ale inflației. Cu alte cuvinte, coșul zilnic s-a mai calmat, dar facturile lunare fixe continuă să crească aproape la fel de repede ca înainte.
Diferența contează mai ales pentru bugetul lunar, nu pentru cel ocazional: la un preț de raft mai mare la un aliment, poți alege o alternativă mai ieftină; la o factură de energie sau un abonament, opțiunile sunt mult mai limitate. Iar odată cu apropierea toamnei și a sezonului de încălzire, exact acest tip de cost — cel din care e greu de tăiat — tinde să apese și mai mult pe buget. E motivul pentru care senzația de scumpete rămâne, pentru multe familii, mai puternică decât ar lăsa să se înțeleagă graficul de mai jos.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Aici vine partea contraintuitivă. În raportul său asupra stabilității financiare din iunie 2026, Banca Națională descrie vulnerabilitățile populației ca fiind „la un nivel redus” — iar depozitele gospodăriilor au continuat să crească în primul trimestru din 2026, deși într-un ritm ceva mai lent decât anul trecut. La fel și averea netă a populației, tot în creștere, dar nu la fel de repede ca în 2024. Nici la capitolul rate restante imaginea nu confirmă un scenariu de criză: rata creditelor neperformante la creditele ipotecare ale populației a scăzut ușor față de anul trecut, iar majoritatea românilor care au un credit imobiliar în plată își respectă în continuare ratele, chiar și în acest context inflaționist.
Există totuși o distincție pe care media generală o ascunde: economiile românilor sunt departe de a fi distribuite uniform. Doar 0,6% dintre deponenți dețineau, la finalul lui 2025, aproape 29% din toate depozitele populației. Cu alte cuvinte, o parte relativ mică de gospodării concentrează o bună parte a „pernei” financiare care susține statistica optimistă de mai sus — ceea ce înseamnă că reziliența medie nu e neapărat reziliența fiecărei familii în parte. Pentru gospodăriile din afara acestui segment restrâns, o lună mai grea — o factură neașteptat de mare, o reparație urgentă — cântărește vizibil mai mult decât ar sugera statistica națională.
Aproximativ 4,58 milioane de români aveau, la sfârșitul lui 2025, cel puțin un credit activ — însumând 8,15 milioane de împrumuturi la bănci și IFN-uri, potrivit datelor Biroului de Credit. Creditul de consum rămâne, de departe, cea mai frecventă formă de împrumut, atât în sistemul bancar, cât și la instituțiile financiare nebancare. Diferența dintre cele două tipuri de furnizori ține adesea de viteza aprobării: o instituție financiară nebancară poate oferi un răspuns în câteva minute, acolo unde o bancă tradițională cere, de multe ori, câteva zile de analiză a dosarului.
Ce s-a schimbat mai recent nu e neapărat câți români au un credit, ci pentru ce îl iau. Valoarea medie a unui credit de nevoi personale a crescut vizibil în prima jumătate a lui 2026, iar tot mai multe dintre aceste împrumuturi nu mai finanțează o achiziție planificată — o mașină, o renovare. În schimb, ele acoperă cheltuieli curente sau neprevăzute: o factură mai mare decât de obicei, o reparație urgentă, o lună în care veniturile nu au acoperit toate costurile.
Pentru o cheltuială neprevăzută de acest fel, tot mai mulți români caută o soluție rapidă, dar transparentă — cu costuri clare încă de la aplicare, nu descoperite ulterior în extrasul de cont. Aici află mai multe despre cum funcționează, în practică, un împrumut online contractat integral de acasă. Diferența, în astfel de momente, o face tocmai claritatea de la primul pas — nu viteza în sine.
Exact acest tip de credit — cel folosit pentru cheltuieli curente, nu pentru investiții — e și cel la care riscul de nerambursare crește mai vizibil. Rata creditelor neperformante la nivelul întregului sistem bancar a urcat ușor față de anul trecut, iar creditele de consum au, deja acum, o rată de neperformanță peste cea a creditelor ipotecare. BNR estimează, în raportul său asupra stabilității financiare din iunie 2026, că în următoarele 12 luni riscul de nerambursare va crește mai ales la creditele de consum, în timp ce la cele ipotecare avansul rămâne nesemnificativ. Explicația băncii centrale e directă: încetinirea creșterii venitului disponibil, combinată cu inflația care nu a dispărut complet, a produs o ușoară deteriorare a indicatorilor de vulnerabilitate ai populației — nu o criză, dar un semnal clar în ce direcție se mișcă lucrurile.
Diferența dintre cele două categorii de credite nu e întâmplătoare. Un credit ipotecar e, de regulă, analizat temeinic încă de la acordare — venit stabil, avans, garanție reală. Un credit de nevoi personale contractat rapid, pentru o cheltuială urgentă, lasă mai puțin loc pentru o astfel de evaluare din partea debitorului însuși, mai ales atunci când decizia se ia sub presiunea unei facturi sau a unei reparații neprevăzute. Exact acolo contează cel mai mult ca ratele și costul total — dobânda anuală efectivă, DAE — să fie clare de la prima pagină, nu descoperite abia în contract.
Un reper util în acest sens: din noiembrie 2024, DAE la creditele de consum este plafonat legal, tocmai pentru a limita cazurile în care costul real al unui împrumut rapid ajunge disproporționat de mare față de suma împrumutată. Regula există, dar nu ține loc de verificare proprie. Un DAE aflat sub plafonul legal poate fi, în continuare, mult mai mare decât DAE-ul unui alt furnizor autorizat de BNR.
Pusă cap la cap, imaginea de ansamblu nu e nici cea a unei populații copleșite de datorii, nici cea a unei calmări depline a presiunii financiare. E undeva la mijloc: majoritatea românilor continuă să economisească și să își plătească ratele, dar segmentul de credite luate pentru a acoperi cheltuieli curente — mai vulnerabil, prin natura lui, la orice nou șoc de preț — crește mai repede decât restul pieței de creditare. Tocmai de-asta contează, mai mult decât ar părea la prima vedere, cum și de la cine se ia un astfel de credit atunci când chiar e nevoie de el. Iar într-un an în care inflația a fost, pentru o vreme îndelungată, cea mai mare din Uniunea Europeană, alegerea unui furnizor licențiat, cu costuri afișate clar încă din prima pagină, contează, de fapt, mai mult decât ar conta într-un an economic obișnuit.
