Un ochi plânge, altul râde! Este cazul unei familii de refugiați din Ucraina care de câteva zile a fost găzduită de un hotel din stațiunea Mamaia. Soția și cei doi copii au reușit să părăsească Odessa și să se refugieze pe pământ românesc. Nu însă și capul familiei. Bărbatul a rămas în Ucraina să lupte pentru țara lui. Sute de familii sunt în aceeași situație și din păcate numărul lor este din ce în ce mai mare.
În stațiunea Mamaia cinci familii de refugiați din Ucraina și-au găsit liniștea. Un afacerist din turism le-a dat cazare cu paturi suplimentare, trei mese pe zi și servicii hoteliere. Sunt femei cu copii care abia au reușit să scape din Odessa, lăsând în urmă zgomotul bombelor care explodau în oraș.
Mobilizare fără precedent la Constanța. Zeci de proprietari de restaurante și hoteluri întind o mână de ajutor miilor de refugiați care au fugit din calea bombelor rusești și au ajuns în Dobrogea. Fie că sunt doar în tranzit sau rămân la Constanța, oamenii primesc mâncare caldă și cazare gratuit. Este și cazul Mylanei, o tânără din Odessa, care împreună cu mama și fratele în vârstă de 8 ani și-au găsit liniștea în Mamaia Nord. De cum au auzit primele împușcături și explozii nu au mai pierdut o secunda.
Și-au coborât valizele din pod, au pus în ele câteva lucruri de strict necesitate și au plecat la drum. Fără să aibă o destinație finală. Pentru că nu au pe nimeni în lume. Viața lor toată era la Odessa. Au lăsat în urmă munca de o viață și au luat calea străinătății. Iar acum cel puțin pentru moment România a devenit casa lor.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Mylana, fiica „Acum nu ne mai temem pentru viața noastră, mulțumită României. Suntem în siguranță aici, avem un loc unde să stăm, un loc unde să trăim. Dar suntem îngrijorați pentru toți prietenii și pentru toate rudele care ne-au rămas în Ucraina”
Mylana nu își poate opri lacrimile care îi curg pe obraz atunci când povestește despre clipele de groază prin care a trecut. Este studentă anul 2 la o facultate de filologie. Se pregătea să devină dascăl pentru că îi plac copiii foarte mult. Vorbește fluent limba engleză și tot ce își dorea era să își croiască un drum în viață. Dar în țara ei. Nu printre străini.
Acum nici nu mai îndrăznește să se gândească la ziua de mâine. Este conștientă ca studiile nu și le va mai putea continua prea curând. La Odessa au rămas mulți dintre colegii ei studenți. Unii nu au avut posibilități să plece iar pentru ei acum se roagă cel mai mult
Mylana: Am foarte mulți colegi pe care mi-aș dori să îi revăd cândva. Nu știu când. Unii dintre ei locuiau la internat și nu au avut posibilități să plece. Oricum trebuia ca mai întâi să meargă la familiile lor care locuiau în afara Odessei. Nu știu pe câți dintre ei îi voi mai găsi în viață. Aveam colegi băieți și probabil ei vor fi nevoiți să meargă la război.
De departe însă cel mai afectat de ororile războiului este fratele ei de doar 8 ani, Klym. La o vârstă atât e fragedă, la care orice copil visează la jocuri, el a fost nevoit să afle și mai ale să trăiască drama unui război nedorit de nimeni. A fugit din calea bombelor și asemenea multor copii și-a îmbrățișat tatăl ultima oară când a plecat spre România. În câteva ore viața lui a fost dată peste cap și s-a trezit într-o țară străina, care nu-i spune nimic. E speriat și plânge mai tot timpul după lumea pe care a lăsat-o în urma lui.
Klym: Eu iubesc Ucraina mea și vreau să ma întorc la tata”
Iar în tot acest timp tatăl lor a rămas departe în Ucraina să lupte pentru țară. Cuvintele sunt prea sărace ca să redea suferința acestor oameni. Cu greu își adună cuvintele, să poată să ne spună ce este-n sufletul lor.
Mylana , fiica “Mama este îngrijorată pentru tata. Este civil, nu e soldat, dar bărbații nu pot să plece din Ucraina acum. A trebuit ca să rămână, să ne apere ţara.”
Inna – mama: „Rudele mele locuiesc în Kiev. Vorbesc cu ele dar oamenii acolo sunt îngroziți, foarte tare. Nu pot să plece din Kiev acum, e foarte dificil. Am vorbit și cu soțul în urmă cu două zile. Era bine dar oare pentru cât timp?”.
Proprietarii mai multor hoteluri și restaurante de pe litoral și-au dat mâna și într-un gest de solidaritate extraordinară au anunțat că sunt dispuși să pună la dispoziția refugiaților unitățile lor. Astfel oamenii vor avea un loc cald unde să doarmă și mai ales masă decentă.
Mariana Guruianu, șefa de hotel: Avem cinci familii pe care le-am primit cu mult drag. Au nevoie de ajutorul nostru iar noi le oferim tot ce putem. Le-am pus la dispoziție camere cu două paturi și paturi suplimentare dacă a fost. Au toate mesele asigurate, servicii de spălătorie. Nu îi putem abandona.
Aproape 5000 de de refugiați din Ucraina au ajuns în Dobrogea în ultimele 48 de ore numai prin Vama Isaccea. Iar în total, în țara noastră au intrat de la începutul războiului și până acum peste 80.000 de ucrainieni. Jumătate dintre ei au și rămas, iar peste 400 au cerut azil.
