22:24
De partea cui este Recep Erdogan în războiul dintre Rusia și Ucraina? Aceasta este întrebarea care va apărea în mintea lui Volodimir Zelenski la întâlnirea celor doi lideri de la Liov. Dintre toți membrii alianței NATO, președintele turc este cu siguranță cel mai alunecos atunci când vine vorba de loialitatea sa.
Este adevărat că Volodimir Zelenski are motive să-i mulțumească lui Erdogan, care încearcă să se prezinte ca un intermediar neutru la Marea Neagră, mijlocind un acord între Rusia și Ucraina pentru reluarea exporturilor de cereale din porturile blocate de trupele Kremlinului. De asemenea, Turcia furnizează Ucrainei dronele Bayraktar, care au ajutat decisiv forțele ucrainene pe câmpul de luptă, spre furia lui Vladimir Putin, după ce Ankara a interzis accesul navelor rusești prin strâmtoarea Bosfor.
Pe de altă parte, Turcia este acuzată că profită de pe urma războiului sau ceea ce experții numesc un „cavaler negru” – o națiune care ajută la sustragerea de la embargourile internaționale în beneficiul său. O creștere a comerțului dintre Turcia și Rusia și adoptarea unui sistem de plăți rusesc de către băncile turce de la izbucnirea războiului a declanșat speculații că Ankara și-a dat seama de avantajele de a oferi Moscovei o mână de ajutor.
Turcia „este pro-Ucraina fără a fi anti-Rusia”, a declarat fostul diplomat turc Sinan Ulgen, dar mulți diplomați occidentali sunt mai puțin îngăduitori cu privire la jocul dublu al Turciei. „Nu poți fi cu ambele părți într-un asemenea război. Este membru NATO!”, a spus un lider dintr-o țară UE.
Dar națiunile occidentale nu pot face nimic. Comerțul este în creștere între Moscova și Ankara, iar exporturile Turciei către Rusia au crescut de la 417,3 milioane de dolari, în iulie 2021, la 730 de milioane de dolari, în iulie 2022. Și importurile din Rusia au crescut de la 2,5 miliarde de dolari, în iulie 2021, la 4,4 miliarde de dolari în iulie 2022 și este clar că Rusia a depășit China ca cea mai mare sursă de importuri turcești.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„În timp ce toată lumea se concentrează pe China, Turcia este mult mai îndrăzneață și mai asertivă pentru a echilibra cu adevărat acea limită a ceea ce este legal și a ceea ce este ilegal”, a spus Maria Shagina, cercetător la Institutul Internațional de Studii Strategice, citată de Politico.
Pe lângă toate acestea, există și îngrijorarea că Turcia ajută Rusia să ocolească sancțiunile financiare dictate împotriva Moscovei. Putin și Erdogan au convenit la începutul acestei luni să își regleze o parte din comerțul lor cu ruble, iar cinci bănci turcești au adoptat și sistemul de plăți rusesc Mir, o alternativă la sistemul SWIFT, din care au fost excluse majoritatea instituțiilor financiare de la Moscova.
Și pentru a alimenta suspiciunile, ministrul de Externe al Turciei Mevlut Çavuşoglu a mai spus că oligarhii ruși sunt bineveniți în Turcia, iar unul dintre superiahturile lui Roman Abramovicia fost văzut săptămâna trecută în portul Marmaris. Dar Turcia respinge preocupările occidentale și spune că noile fluxuri de mărfuri reflectă o schimbare a modelelor comerciale luate în mod perfect legal de sectorul privat.
„Am spus clar că nu vom permite Turciei să fie un canal pentru sustragerea sau eludarea sancțiunilor. Vrem să ne menținem comerțul în curs de desfășurare cu Federația Rusă”, a spus un diplomat turc.
O cooperare mai strânsă între Turcia și Rusia are beneficii economice clare pentru Erdogan, care se confruntă cu alegeri anul viitor pe fondul inflației în creștere, iar Ankara nu își poate permite să taie legăturile cu Moscova. Rusia a furnizat aproximativ un sfert din importurile de petrol ale Turciei și aproape jumătate din necesarul de gaze naturale în 2021, iar Moscova controlează, de asemenea, centrala nucleară Akkuyu a Turciei.
Beneficiile politice sunt la fel de importante, deoarece Erdogan încearcă să se agațe de politica externă pentru rezolvarea problemelor țării sale.
Rusia și Turcia au fost și pe poziții diferite în cazul mai multor conflicte din regiune, inclusiv în Crimeea. Însă parteneriatul diplomatic dintre Putin și Erdogan a ajutat și la abordarea unor conflicte regionale, cum ar fi procesul de pace de la Astana pentru Siria și la acordul pentru zona Nagorno-Karabah.
Peter Stano, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, a spus că este esențial ca Turcia „să nu ofere Rusiei soluții pentru eludarea sancțiunilor”, adăugând că se va monitoriza în continuare această situație.
Francesco Giumelli, profesor asociat în relații internaționale la Universitatea din Groningen din Țările de Jos, a declarat că rămâne de văzut cât timp UE și alți membri NATO îl vor tolera pe Erdogan să joace „acest joc dublu cu acorduri cu Putin, dar în același timp fiind membru NATO și foarte aproapiat de SUA”
