SPECIAL

Proiectul „grandios” a lui Ceaușescu unde au murit peste 1000 de deținuți politic. A costat 2 miliarde de dolari și este al cincilea ca mărime din lume

Beatrice Dumitru 29.07.2022, 07:30

Canalul Dunăre Marea-Neagră, este cea mai grandioasă construcție românească și al cincilea ca mărime din lume, pe primul loc fiind cel din Panama. Costul total al canalului a fost estimat în anii 80 la aproximativ două miliarde de dolari, dar a fost realizat cu multe sacrificii umane și materiale. Canalul este partea căii navigabile europene dintre Marea Neagră și Marea Nordului.

Marea realizare a României

Despre nevoia de a avea un astfel de canal s-a vorbit prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea după ce Dobrogea a intrat în granițele statului român. Lucrările la acest șantier au început în anul 1949 și erau folosiți muncitori liberi, dar și mii de deținuți politic. De aceea s-a spus că acest canal a fost un uriaș lagăr de muncă forțată. Lucrările nu au putu fi dus la final și au fost oprite în anul 1955.

La mijlocul anilor 70, Nicolae Ceaușescu a fost cel care a reluat lucrările, iar cel ales de fostul dictator pentru a proiecta canalul a fost inginerul Chiriac Avădanei, același care a semnat proiectul pentru Transfăgărășan. Astfel, Comitetului Central a decis în iunie 1973 reluarea lucrărilor, dar sub numele de Complexul hidrotehnic și de navigație Dunăre-Marea Neagră. Astfel, lucrările au început în anul 1975 și au durat timp de nouă ani.

Canalul Dunare-Marea Neagra, cea mai mare realizare a lui Nicolae Ceausescu. Cum a fost construita Magistrala Albastra
Canalul a fost inaugurat de Nicolae Ceaușescu în anul 1984. Sursa foto: Youtube

Cum a fost construit Canalul Dunăre-Marea Neagră

Pentru construcția canalului au fost necesare peste 300 de milioane de metri cubi de excavații, de 1,8 ori mai mult decât la canalul Panama și au fost turnate patru milioane de metri cubi de betoane. Dacă pâmântul ar fi fost transportat cu trenul, garnitura ar fi trebuit să aibă o lungime de aproximativ 350.000 de kilometri.

Proiectarea a început pe data de 10 iulie 1973. Iniţial, echipa a fost formată din 185 de ingineri şi de tehnicieni de la IPTANA. După după doi ani, erau 225 de specialişti. Lucram la realizarea studiilor cu universităţile din Bucureşti şi Timişoara şi cu cei de la IPTANA, precum şi cu alte 37 de centre, institute de cercetare şi de proiectare din toată ţara. În total, pentru canal s-au întocmit peste 35.000 de proiecte şi devize de execuţie. În paralel cu întocmirea proiectului general, la sfârşitul anului 1975, s-a trecut la organizarea şantierelor, iar în următorul an, la lucrările propriu-zise”, a povestit inginerul Chiriac Avădanei, potrivit Adevărul.

În prima etapă a construcției, de trei ani, au lucrat aici 22.000 de oameni, iar în ultimii ani numărul a ajuns la 32.000 de oameni, aduși din toată țara pentru șase luni sau un an, din toate specializările și se lucra 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica. În perioda de vârf a lucrărilor, pe șantier a fost nevoie de 7.000 de mașini, 500 de excavatoare, 500 de buldozere și aproape 200 de macarale.

Canalul Dunăre-Marea Neagră are aproape 95 de kilometri lungime, o lățime cuprinsă între 70 şi 120 de metri și adâncime de 7 metri și scurtează drumul spre portul Constanța cu 400 de kilometri. Canalul a fost inaugurat de Nicolae Ceaușescu pe 26 mai 1984. Aici s-au mai construit două ecluze, patru porturi și șapte poduri peste canal.

Lagărele de la canal

La canal au fost înființate 14 lagăre de muncă forțată pentru exterminarea deținuților politici, iar în anul 1952 numărul acestora depășea 20.000. adică peste 80% dintre lucrători. Peste 1.000 dintre deținuți au murit de boli și epuizare.

Capul Midia era cel mai sinistru lagăr de muncă și exterminare de pe linia Canalului. Acolo, până și bolnavii cu răni grave, slăbiți în ultimul hal, erau trimiși în cârje la lucru, fiind numeroase cazuri când erau aduși morți sau în agonie de pe șantier.

Despre ororile din lagărele de la canal sublinia și ziarul ”România Liberă”, într-un articol de pe 8.03.1993, cu titlul ”Capul Midia / Sub plăcile de beton, groapa comună” în care scria: ”Un fost gardian care dorește să-și păstreze anonimatul ne-a destăinuit că sub plăcile de beton turnat la Capul Midia, înspre mare, sunt îngropați zeci și zeci de oameni, foști deținuți politici”.

Chiar și documente strict secrete ale Securității arată cruzimile petrecute în lagărele de la canal. Doar în luna ianuarie 1953 au murit în coloniile de muncă 133 de deținuți, în timp ce la Poarta Albă, numai într-o singură zi, au decedat zece deținuți. În aceeași iarnă 1952-1953, la Cernavodă au murit peste 70 de deținuți, notează podul.ro.

Urmăriți Impact.ro și pe