Povestea tristă a sculptorului “visător” din Huși, pe care nimeni nu-l apreciază: “Arta nu se mai caută, ci banul”

Elena Avramescu, Ioana Nicolae 21.04.2021, 15:21
Povestea tristă a sculptorului “visător” din Huși, pe care nimeni nu-l apreciază: “Arta nu se mai caută, ci banul”

Povestea tristă a sculptorului “visător” din Huși. Liviu Pricop, un tânăr extrem de talentat s-a dedicat trup și suflet pasiunii sale și a investit tot ce avea, cu speranța cu eforturile vor da roade. Din nefericire, lucruri nu stau chiar așa iar acum tânărul se chinuie să supraviețuiască.

Povestea tristă a sculptorului “visător” din Huși

La începutul acestui an, Liviu Pricop s-a apucat de sculptat cu cea mai mare seriozitate, crezând că acum este momentul oportun ca să devină un creator de frumos, așa cum a visat dintotdeauna. Așa că a pus planul în mișcare iar cu banii adunați la muncă în străinătate și-a cumpărat cele necesare, printre care marmură, scule, argilă, pentru a se pune pe treabă. Însă lucrurile nu au mers așa cum și-a dorit. Chiar dacă și-a arătat public primele lucrări, scoțând la poarta casei sale bustul lui Constantin Brâncuși, nu a primit nici măcar o singură ofertă. Tânărul este extrem de dezamăgit și spune că nu mai are niciun ban, trăind de pe azi pe mâine, iar tot ceea ce a avut a investit în materiale și unelte.

Un visător! Acest băiat este un visător, care nu înțelege că trăim vremuri în care tot ceea ce faci trebuie să aibă un profit. Arta nu se mai caută, ci banul. Iar la noi, în județul nostru mai ales, niciun artist adevărat nu câștigă din creația lui niciun leu de-o pâine, pe zi, este doar unul dintre comentariile primite de tânăr.

Liviu Pricop este dărâmat și spune, cu amar în suflet, că se gândește serios să se întoarcă la muncă în Italia: “O să mă reîntorc la muncă în Italia. O să văd ce-o să fac”.

Povestea trista a sculptorului visator din Husi
Povestea trista a sculptorului visator din Husi

“Nu mi-e frică de muncă, mereu am muncit”

Artistul din Huși a investit în piatră și diverse unelte aproape tot din ceea ce strânsese peste hotare în câțiva ani de muncă, și a stârnit mirare si apreciere din partea celor apropiați. Din nefericire, lucrările cu care tânărul credea că poate impresiona pe cineva au rămas în atelierul său improvizat în grajdul vacii. Chiar s-a apucat de chipurile în argilă ale lui Mihai Eminescu și Ioan Alexandru Angheluș, însă nimeni nu le-a apreciat nici pe acestea. În prezent a rămas fără bani și știe că nu are cum să supraviețuiască doar cu felicitări și fără nicio comandă.

Voi pleca, pentru că nu am de ales. Nu aș vrea, dar aici nu e nimic de făcut. Nu mi-e frică de muncă, mereu am muncit. De mic am muncit, pentru că am crescut într-o familie necăjită si am învățat să câștig banul cinstit din copilărie. Acum însă am sperat să fac ceva cu pasiunea mea. Eu pot sculpta, pot face dintr-un buștean, o masă, un obiect frumos, orice place ochiului, dar cine are trebuință aici de tot ce pot eu face? Nimeni. Acum aștept niste răspunsuri, dar nu sper prea mult, a spus tânărul în vârstă de 35 de ani.

Urmăriți Impact.ro și pe