Planul secret al lui Nicolae Ceaușescu. Ce voia să facă în România până în anul 2000

Stan Filon 23.05.2022, 11:15
Planul secret al lui Nicolae Ceaușescu. Ce voia să facă în România până în anul 2000

Nicolae Ceaușescu avea un plan foarte bine trasat pentru România, iar acesta se întindea pe mai bine de 10 ani. Liderul comunist avea de gând să facă din România un popor puternic, format din foarte mulți comuniști de nădejde. Dictatorul și-a pus în plan proiectele cu mână de fier, iar cei care doreau să-i dea planurile peste cap ajungeau în închisorile comuniste. Vedeți în rândurile de mai jos cum vedea Nicolae Ceaușescu România anului 2000.

Planul secret al lui Nicolae Ceaușescu pentru anul 2000

Nicolae Ceaușescu a condus cu mână de fier România. Avea toate planurile făcute pentru popor, astfel ca anul 2000 să găsească o populație de 30 de milioane de locuitori în România. Dictatorul a vrut să crească rapid populația țării, iar pentru asta a venit cu legi care i-a îngrozit pe români. Aşa au apărut taxa pe celibat şi taxa de nuliparitate, decretul 770 şi înăsprirea condiţiilor de divorţ.

România a înregistrat sub comunism una dintre cele mai ridicate creşteri demografice din Europa, populația crescând cu nu mai puțin de 7 milioane de oameni! Nicolae Ceaușescu a vrut să crească natalitatea în România și chiar a și reușit, însă cu ce costuri. Planul era bine trasat în „Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism”.

Planul secret al lui Nicolae Ceausescu pentru anul 2000
Planul secret al lui Nicolae Ceausescu pentru anul 2000

A vrut să crească natalitatea cu orice preț

În 1974, în programul PCR se stabilea următoarele: „Vor fi luate măsuri corespunzătoare în vederea asigurării unui spor demografic normal, realizării unei proporţii juste de vârstă a populaţiei, menţinerii tinereţii poporului nostru. Se va aplica cu consecvenţă o politică de sporire a natalităţii, de ajutorare a copiilor şi familiilor cu mulţi copii, astfel încât în 1990 populaţia României să ajungă la cel puţin 25 de milioane de locuitori, iar în anul 2000 la circa 30 de milioane de locuitori”.

Pentru creșterea natalității, condițiile de divorț au fost înăsprite. Fie că le era bine sau nu în căsnicie, românii din vremea lui Ceauşescu nu puteau divorţa decât în condiţii excepţionale. Prin decretul 779 din 1966  care modifica prevederile Codului Penal, divorţul a ajuns un real lux pentru români. Procesele de divorţ începeau cu o perioadă lungă de aşteptare, în care se făceau nenumărate tentative de reconciliere. Doar câteva cauze puteau duce la desfacerea sigură a căsătoriei: dacă unul dintre soţi era diagnosticat cu o boală psihică sau dacă unul dintre soţi îl abandonase pe celălalt pentru emigrare. În aceste condiții, divorțul era posibil. Infidelitatea sau violența conjugală nu erau considerate de comuniști motive reale pentru divorț, așa că se impunea prin lege reconcilierea. Astfel, de la peste 25.000 de divorțuri în 1966, s-a ajuns ca un an mai târziu să mai fie înregistrate doar 48 de divorțuri.

Măsuri aberante

O altă măsură luată pentru creșterea natalității a fost impunerea taxei de nuliparitate şi celibat. Astfel, familiile care nu aveau copii li se impunea un impozit de 10% din venitul lunar. Mai apoi, această măsură s-a extins și pentru persoanele necăsătorite. Era considerat celibatar orice bărbat cu vârsta cuprinsă între 25-50 de ani şi oricare femeie care avea între 20 şi 45 de ani şi nu avea copii.

Cea mai gravă măsură pentru creșterea natalității a constituit-o interzicerea avorturilor. Avortul fusese interzis în România prin lege în 1948, după al Doilea Război Mondial, când populaţia României scăzuse drastic şi autorităţile au dorit creştere demografică. În 1957, autorităţile române au revenit asupra deciziei şi au emis o lege prin care devenea legal avortul la cerere. Ceauşescu s-a răzgândit însă în 1966 şi din dorinţa de a spori natalitatea cu orice preţ a făcut din avort o faptă penală, prin decretul 770. Acesta interzicea pur și simplu avorturile. Erau însă și excepții.

Articolul 2 al Decretului 770 prevedea situaţiile în care avorturile erau permise: „sarcina pune viaţa femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlaturat printr-un alt mijloc; unul dintre părinţi suferă de o boală gravă, care se transmite ereditar sau care determină malformaţiuni congenitale grave; femeia însărcinată prezintă invalidităţi grave fizice, psihice sau senzoriale; femeia este în vârstă de peste 45 de ani; femeia a născut patru copii şi îi are în îngrijire; sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest”.

10.000 de femei au murit din cauza avorturilor ilegale

Încălcarea prevederilor Decretului 770 intra sub incidenţă penală și nu răspundeau doar părinții, ci și medicii care făceau avorturi. Cu toate că erau interzise, româncele au continuat să facă avorturi, însă multe și-au pierdut viața, altele au ajuns la închisoare, împreună cu cei care le-au ajutat. Se estimează că între 1966 și 1989, peste 10.000 de femei și-au pierdut viața în timpul avorturilor ilegale. Cu toate acestea, potrivit statisticilor, în 1967 natalitatea din România s-a dublat.

În cei 24 de ani de măsuri demografice aberante, au venit pe lume peste 2 milioane de copii, cunoscuți și ca „decreței”, deoarece s-au născut datorită decretul 770. Mulți dintre aceștia însă s-au născut bolnavi sau cu handicap, din cauza avorturilor nereuşite. Muți dintre ei au ajuns în orfelinatele comuniste.

Urmăriți Impact.ro și pe