Puține sunt zonele din Argeș în care oamenii respectă tradițiile și păstreză meșteșugurile moștenite de la înaintași. Un astfel de loc am găsit în comuna argeșeană Ștefan cel Mare, un loc așezat la granița cu Teleormanul și Dâmbovița, la 60 de kilometri de Pitești.
Aici, câteva femei cu suflet, devenite meșteri populari, țin tradițiile în viață. Ia se coase la ac, iar fota este bătută la războiul de țesut. Mai mult, ele încearcă să transmită meșteșugurile învățate generațiilor următoare, având peste 20 de ucenici.
Florența Sgîiea este învățătoare de peste 30 de ani la Ștefan cel Mare. În urma cu 10 ani, când a observat că oamenii își modernizează casele și se debarasează de lucrurile vechi, i-a rugat să nu le arunce și să le pună deoparte. Zis și făcut. Așa că paturi, pătuțuri de copii, leagăne, putineie, lămpi pe gaz și alte lucruri vechi au fost salvate. Toate însă, aveau nevoie de un adăpost. Vechiul dispensar era tocmai bun pentru un atelier de artă populară.
Totul s-a făcut pe bază de voluntariat. Dispensarul, care era transformat în vulcanizare, a fost renovat într-o vară. Cu toate lucrurile aranjate, a fost gata în doi ani. Dar e atât de primitor și degajă atâta energie, că nu ne mai vine să plecăm acasă. În timp, a devenit un loc de refugiu pentru toți, a spus Florența Sgîiea.
Acum, patru meșteri populari transmit cunoștințele meșteșugărești către 20 de ucenici, toți din comună.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Ioana Stan are cea mai mare experiență în cusut. Din cei aproape 70 de ani de viață, mai bine de 50 de ani i-a petrecut în fața războiului de țesut. Războiul pe care lucrează acum are 45 de ani și este făcut chiar de soțul ei. Recunoaște că acasă are unul de 100 de ani, moștenit de la părinți. Straiele populare cu care este îmbrăcată sunt create chiar de ea.
Nici nu mai țin minte când am lucrat prima dată la război, acum mulți ani. Am făcut zeci de haine, care au rezista ani de zile. Acum lucrez la o fotă, cred că o termin în vreo lună. Trebuie să fiu atentă la fire și la cum le îmbin, a spus aceasta.
Cot la cot cu ea lucrează nora. Și pe ea o cheamă tot Ioana Stan, însă ea lucrează la o ie. Munca este anevoioasă, pentru că se face cu acul.
Este o muncă migăloasă și necesită multă atenție. Trebuie să fiu atentă la model, la culori. Dacă îmi permite timpul, pot crea două ii pe lună. Câștigul nu este fabulos, aproximativ 900 de lei bucata.
La momentul vizitei noastre, toată lumea lucra pentru o comandă de straie populare venită de la ansamblul din comuna Rociu. Nicoleta Manea este cel de-al treilea meșter popular și lucra, de asemenea, la o ie.
Avem de lucru pentru un ansamblu din comuna vecină. Asta le arătăm și copiilor. Odată deprins meșteșugul, nu-l mai uiți niciodată. Timp nu prea avem, a spus meșterul popular.
În tot acest timp , ucenicii sunt în altă cameră și exersează lucrul la mini-războiaele de țesut făurite de un meșter din zonă. Entuziasmul este mare, mai ales că primele lucrări au fost deja realizate.
Acum lucrăm stegulețe din lână pentru 1 decembrie. Toți cei care vor veni pe la noi vor primi cadou câte unul, a spus coordonatoarea proiectului.
De asemenea, doamna Sgîiea speră ca la anul să deschidă și primul muzeu de artă populară din zonă. Un lucru îmbucurător este acela că elevii de la oraș vin în vizită, mai ales în proiectul ”Școala altfel”, și lucrează cot la cot cu gazdele. Atelierul este unic și din cauză că este independent, singurul de altfel din Argeș.
