Acu’ cam patru ani, a intrat peste mine nea Ruslan, vecinul meu, ăla mare și agresiv de la doi. De atunci, e cu mine în casă. Mă ține numa’ în capace și șuturi, zice că știe el că n-am acte pe apartament și c-aș fi stelist. Da’ steliști sunt mulți vecini în bloc, lui i-a venit boala numai pe mine. La început, m-a mai ajutat madam Evropia de la parter, mai țipa la el, mai agita o matură… Da’ e bătrână și cam senilă, nu mai sperie pe nimeni. Mai e și un băiat în blocul de peste lac, Trompea smardoiul, care s-a oferit să mă scape de nebun. Nu prea mârâie nimeni la Trompea. A făcut și pușcărie… sau trebuia să facă, în fine. Trompea a venit cu un plan foarte avantajos pentru mine, adică Ruslan are următoarele obligații: rămâne la mine în dormitor, are voie la frigider când vrea el, poate să-mi tragă șuturi dacă intru în baie și e obligat să-i ascult manelele. În schimb, eu am următoarele drepturi: renunț total la dormitor, nu sun la poliție niciodată, ascult doar manelele lui și o trimit pe nevastă-mea înapoi la mă-sa, că suntem prea mulți în casă. Toată treaba m-a costat doar niște pământuri pe la țară, unde mergeam rar. Le vrea băiatul ăsta, Trompea, noroc cu el că a rezolvat-o, că mă nenorocea nebunu’ ăla…