Opinii. Impulsivitatea, un raționament ce trebuie tratat homeopatic

Dan Mlădinoiu 03.12.2020, 12:39
Opinii. Impulsivitatea, un raționament ce trebuie tratat homeopatic

Suntem martorii unei reintensificări a actelor de agresiune în România dificil în a-i găsi analogie cu vreun echivalent în timpul postbelic. Firește, mă gândesc la ostilitatea civilă în acuta ei formă, deoarece cruzimea nespusă a fostului regim totalitar avea chezășia politică a unui sistem, el însuși consacrat printr-o asprime fără precedent.

Comportamentul violent cu semenii, un fenomen în România

Românul a devenit arțăgos, imediat iritabil, pregătit oricând de gâlceavă. Îngăduința, dispunerea la înțelegere și timpul alocat ascultării au devenit noțiuni din ce în ce mai rare, rămânând apanajul codului genetic pozitiv și al unei educații de la nivel mediu în sus.

Ponderea în rezumat, lipsită de conciliere și argumente sub semnul discernământului, este deținută de către indivizi cu morală primitivă, ca părți ale unui întreg gregar, componente ale grupului de bipede ce migrează spre sursele de adăpare cu sânge. Spiritul de cârd este, din nefericire, mai solidificat, mai eficient și supus unui demolator crez ce prevalează oricărei firave tendințe de tratament multiplicat, acolo unde oamenii ar fi dispuși să chibzuiască suplimentar în detrimentul apucăturilor de hominide ale cavernelor.

Cauzele fenomenului de comportare violentă cu semenii sunt multiple și constituie tot atâtea subiecte pentru specialiștii studierii personalității umane: sociologi, psihologi, psihiatri chiar. După o jumătate de secol în care discipolii comunizării inepte emise de frunțile teșite ale tătucilor Marx, Engels și Lenin au tăiat și spânzurat în România, plus mai bine de trei decenii de neocomunism readaptat, românii au ieșit infirmi.

Mulți dintre ei “contraindicați la gândire”, dar cu trăsături etice de hominizi întextilați. Democrația românească actuală este mai încărcată de contradicții decât zorile ei ivite cândva, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, însă net superioră calitativ, mulțumită modelelor preluate, de voie, de nevoie, din soare-apune. Totuși, dacă puterea poporului are nevoie de pază, cum este cazul astăzi, mai e de lucru la închegarea ei.

Violența este primul element de susținere la care recurg sistemele despotice, pentru a suprima drepturi democratice, îngrădiri ale libertăților individuale și/ sau de grup, eventual, până la extincția acestora, în vederea instaurării unei hegemonii discreționare, acolo unde șubrezimea statului de drept o permite.

Socialiștii de sub mantaua PSD au încercat, cu succes limitat, astfel de tertipuri. Pildele din timpul guvernărilor Năstase și Dragnea sunt relevante si arhicunoscute.

Netezirea valorilor de jos în sus a început in urmă cu aproximativ 75 de ani, atunci când asasinii spiritului românesc loveau în lideri autentici, charismatici, educați, cu ciocanul proletar si secera colectivistă. Oprimarea “catifelată” continuă în zilele de acum, ambalată în straie simandicos acomodate. Nonvalorile primează prin impertinență, lipsă de scrupule, obrăznicie crasă.

Violența este primul element de susținere  la care recurg sistemele despotice
Violența este primul element de susținere  la care recurg sistemele despotice

Se lovește stăruitor cu toroipanul amenințărilor fățișe

Șantajul se traduce prin cot în coaste. Minciuna a devenit un crez, ipocrizia o deprindere cotidiană, un tabiet. Toate sunt inspirate natural de canalia modernă, pentru a fi duhnite triumfător într-o agora cât mai populată.

Cultura rampei de gunoi nu se mai scurge prin rigole, ci își difuzează umorile pestilențiale pe oriunde. În aulele Parlamentului, printre tarabele din iarmarocul partidelor ș.a.m.d. Debălăzarea  mitocăniei este promovată în tabloide mai ieftine decât un colț de slană râncedă.

Coptura detestabilă a frazelor senile își găsește curs prielnic în jalnice și manipulatoare emisiuni televizate. Reperelor morale, atâtea câte mai sunt, parcă li s-a pus gând sinistru. Din urmă nu prea mai vine nimic.

Cum să mai purceadă părintele a-și trimite odrasla către carte abundentă și educație vitaminizantă? Junele imberb iși vede tatăl șomer, privindu-și apatic noianul de diplome adevărate, în vreme ce guriști de manea deșănțată narează picanterii despre aborigene pline de nuri și hamace spânzurate între palmieri. Ce argument poate fi mai convingător decât opulența unor foști precupeți smântânari, ce s-au hotărât să înființeze companii personale de aviație!

Pentru că bogăția duce la îmbuibare, iar ghifturirea la obrăznicie. Politicienii de carton gumat, unii cu vechi state de servicii (semnate) pe la doi si o pătrime, rostogolesc sume astronomice prin bidoanele unor off shore-uri, unde până și unui globetrotter profesionist i-ar fi greu să le localizeze. Indivizi cu țâfnă, gata oricând să riposteze violent, dacă îi intreabă cineva de proveniența bănetului stivuit.

Profitocrația a ajuns o icoană țintuită pe ușa unui altar prin care se perindă, fără ținere de post, haidamaci de stirpe cămătărească, chelioși cu zgardă-odgon de 24k, cărăuși de nuri vandabili.

Cel puțin din punct de vedere al conduitei sănătoase, faptul că această țară alunecă spre o genune morală este o indemolabilă certitudine.  De aceea, s-a transformat într-un ring de gang pe care se desfășoară o luptă sub o singură regulă: no rules. Învinge numai cel rămas în picioare. Nu prea sprințar la minte, dezabuzat. După ce și-a tratat „adversarul” compatriot cu o maximă violență. Fizică, de limbaj, domestică etc., incapabil a înțelege că slăbiciunea forței constă tocmai în a nu crede decât în forță.

Urmăriți Impact.ro și pe