O viziune aparte despre civilizațiile extraterestre. Frank Drake și ecuația sa. SPECIAL

Cel puțin în a doua parte a secolului trecut, astrofizicienii, oamenii de știință în general au declanșat o serie de acțiuni privitoare la civilizațiile extraterestre. Proces care continuă. Ele există? Dacă da, unde? Celebrul caz Rosewell din 1947 petrecut în statul american New Mexico, acolo unde se presupune că au fost recuperate resturi din Univers, inclusiv cadavre nepământești dintr-un OZN prăbușit, pare să fi fost punctul de plecare al unei noi științe – ufologia. Operațiunile prin care armata americană a încercat să mușamalizeze evenimentul nu au făcut decât să dea amploare unui fenomen ajuns la nivel mondial prin mediatizarea lui (“Rosewell Daily Record”).

Universul este o totalitate a spațiului și timpului, a tuturor formelor de materie și energie. Dimensiunea sa nu este cunoscută, însă partea lui observabilă a putut fi măsurată și este estimată în prezent la 93 de miliarde de ani lumină în diametru. Soarele este una din sutele de miliarde de stele ale Căii Lactee, care, la rândul ei, constituie una dintre sutele de miliarde de galaxii. Enunțul Teoriei Big Bang ne spune că spațiul și timpul au apărut împreună în urmă cu aproape 14.000 de miliarde de ani. Suntem singuri în acest Univers? Clar că nu. Fiecare poate avea propria opinie, dar oamenii de știință au nevoie de dovezi, adică un experiment sau o observație ce poate fi reprodusă.

La vârsta de opt ani, viitorul astronom Frank Drake (născut în 1930 la Chicago) credea deja că există viață pe alte planete. Astrofizicianul și profesorul universitar este cunoscut mai ales pentru fondarea programului de căutare a vieții “SETI” și crearea ecuației care îi poartă numele din 1961. Conform formulei sale, probabilitatea vieții este egală cu produsul altor probabilități. Anume: 1. Probabilitatea ca în Univers să apară o galaxie de tipul Căii Lactee. 2. Într-o galaxie să apară o stea de tipul Soarelui. 3. O stea de tipul Soarelui să aibă planete. 4. O planetă de tipul Pământului să dea naștere vieții, ca simple forme biologice. 5. Aceste forme să evolueze în ființe raționale de tipul omului.

Despre stelele din galaxie

În urmă cu 60 de ani, ecuația Drake a reînviat ideea primului contact cu o civilizație extraterestră. Frank Drake a propus o ecuație presupusă a estima numărul civilizațiilor extraterestre cu care omenirea ar putea comunica. Unul dintre parametrii săi reprezintă durata de viață a unei civilizații. Un termen deosebit de greu de calculat, singurele exemple la îndemâna noastră fiind terestre și mai ales umane. Tot el a estimat o longevitate de 10.000 de ani. Chiar dacă această cifră poate părea importantă, condamnă totuși o civilizație la dispariție. Scriitorul francez Paul Valéry o afirma deja în eseul “Criza spiritului” (1919).

În ecuația cu pricina, găsim fracția dintre stele și planete care orbitează. Oamenii de știință estimează un cuantum între 13 și 15%. Tot acolo aflăm “Ne”, reprezentând numărul de planete dintr-un ecosistem și arată astfel: Ne = 3. Dacă ne limităm doar la sistemul solar. Tot în formula americanului, “Fi” reprezintă fracțiunea acelor planete în care a apărut viața și apoi inteligența. De-ar fi să ținem seama de sistemul solar ca reper, numai Pământul a văzut viața dezvoltându-se.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

Comunicarea interstelară

Scopul ecuației lui Drake era de a găsi civilizații cu care să comunice, capabile să primească cel puțin un apel telefonic, chiar și fără putința decodării mesajului. Oamenii de știință reuniți de Frank Drake s-au întrebat deci care a fost durata de viață a unei civilizații tehnologice apte de a intra în legătură.

Concluzie asupra ecuației

În cele din urmă, potrivit “Alien Life”, scopul ecuației lui Drake este de a ne cuantifica neștiința. Acesta este ultimul termen al ecuației, “L”. Cu o valoare cuprinsă între N și 18.000.000.000.000, am putea spune că nu cunoaștem cu câte civilizații am putea lua legătura inteligibil sau nu. Și așteptăm acest fapt din 1959.

Radioastronomia

A fost descoperită de Karl Jansky în 1933. În 1945, orașele Hiroshima și Nagasaki au fost distruse de bombele dezvoltate de oamenii de știință. Radioastronomia implică progresul tehnologic, posibilitatea distrugerii planetei în cel mai scurt timp posibil? Deoarece suntem încă aici, putem estima că durata de viață a civilizațiilor tehnologice este de cel puțin un secol. Pentru cei mai pesimisti, L = 100 de ani. Pentru optimiști, un miliard de ani.

Ecuația Drake în forma sa cea mai simplă

În timpul și progresul cunoașterii, au apărut variante, reducând în special numărul factorilor, inițial de 7. În plus, N, numărul civilizațiilor din Calea Lactee în formula originală, a devenit numărul de semnale care pot fi așteptate fără o limită de timp sau, în legătură cu paradoxul Fermi, numărul de vizite la care se poate aștepta omenirea.

În ceea ce privește valorile acestor factori, ele fluctuează în funcție de considerațiile fiecărui utilizator, pesimiste sau optimiste, și de observații noi. De exemplu, recent, doi astronomi de la Universitatea din Rochester, Adam Frank și Woodruff Sullivan, au folosit date de la satelitul Kepler al NASA (2009-2018), un mare vânător de exoplanete, pentru a estima că aproximativ 20% dintre aceștia se află în zona de locuință a stelei lor, unde condițiile sunt potențial favorabile vieții în singura formă pe care o cunoaștem.

În 2016, acești doi astronomi au simplificat ecuația lui Drake și au schimbat mai mulți factori, cum ar fi N, care a devenit numărul de planete locuibile într-un volum dat. Ideea a fost să ne concentrăm pe câte civilizații extraterestre ar fi putut exista, mai degrabă decât pe câte ar putea exista într-o zi.

Formula lui Drake ajută gândirea, însă lasă loc observării

După cum explică Jean Schneider, astronom la Observatorul din Paris și creatorul Enciclopediei Planetelor Extrasolare, „toate aceste discuții în jurul valorilor acestei ecuații nu au niciun efect practic”. Într-adevăr, deși avem astăzi o idee rezonabilă cu privire la numărul de stele din Galaxie, aproximativ 200 miliarde, din proporția care este înconjurată de planete (50 până la 100%) și, printre acestea, de fracțiunea planetelor locuibile ( de la 1 la 10%), „incertitudinile asupra celorlalte valori sunt prea mari”.

Cazul este acela al proporției de planete care adăpostesc viață, avem cu atât mai puține idei cu privire la acest factor, deoarece nu există un consens cu privire la denumirea trăirii. Există prea mult geocentrism în discuțiile actuale . În ceea ce privește factorii fracțiunii de planete de la care ne putem aștepta la un semnal, oricare ar fi acesta și al fracțiunii de planete ale căror locuitori ar putea să ne contacteze /viziteze, incertitudinea este cu atât mai mare.

În concluzie, pentru a găsi civilizații extraterestre, cel mai bun lucru de făcut este să observăm din ce în ce mai multe planete, să aflăm natura moleculelor de acolo, să căutăm toate semnalele bizare posibile și să mergem cât mai curând cu putință la cel mai apropiat sistem exoplanetar.

(sursa: techno-science.net)