Aflată printre ruinele încă fumegând ale unei grandori garnisite cu o opulență tradițională, conducerea PSD s-a gândit să vină cu un scheci pe scena de fundal destinată repetițiilor politice. Anume, “guvernul din umbră”.
Dacă stupida găselniță “statul paralel” a dat cu bretonul de caldarâm sub un unghi de 90 grade, gruparea stângistă trebuia, într-o formă sau alta, să le demonstreze conților, ducilor, baronilor săi, precum și ultrașilor dezolați că se mișcă, întreprinde ceva.
Nu poate juca pe postul de fundaș-peluză. Starea de vegetație cu brațele în X înseamnă farniente, conducte cu bani înfundate, putere de babă cu dinți de lână, plută pe uscat, aruncături pe sub sprâncene încruntate. Cum o îndelungată insomnie provoacă depresie, șeful din Kiseleff a scos din joben un iepure umplut cu rumeguș – cabinetul camuflat.
Un Executiv de debara pregătit să urce în arca lui un popor pândit de potop. Termen de finalizare, câteva luni. De dare în exploatare, nu se precizează ferm. “Vom face un shadow cabinet, cum se face în toată lumea civilizată și fiecare ministru va fi flancat de către un eventual ministru al PSD”, sună zicerea lui Marcel Ciolacu.
Rezultă că nu ne aflăm încă în rândul omenirii cizelate, ci în stadiul de vânători-culegători. De asemenea, printr-o extindere de logică, premierii statelor cu ștaif democratic și echipele lor tremură de teama dublurilor de după colț.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Același tovarăș întrevede din ungherul întunecat în care se află un gros val de negură ce se va abate asupra românilor: ”Împrumuturile Coaliției vor îngheța salariile și pensile”, zărește în viitor liderul pesedist. Peste poate!
Chiar dacă nu mai este încartiruită în partidul cu ofrande populare, undeva, acolo sus, V.V. Dăncilă, cândva un prim-ministru care a stat la masă cu floarea cea vestită a demnitarilor lumii, a băut cafea cu greii mapamondului, a deschis multe uși, cum ne informa venerabilul, Adrian Vasilescu, ultima la Banca Centrală, nu ne va părăsi la greu.
Ar lăsa-o sufletul să nu-l consilieze, când nu are habar, pe Mugur Isărescu, astfel încât urgia sărăciei să se abată peste românime? Nici vorbă de așa ceva. Fiindcă a venit vorba de împrumuturi, să aruncăm succint o privire la isprăvile pecuniare trade mark PSD.
În ultima guvernare, Ministerul Finanțelor de sub bagheta magică a “chiparosului” Eugen Teodorovici cerea aprobări pentru împrumuturi externe, prin programul-cadru Medium Term Notes, de 31 miliarde euro. Se întâmpla în 2019.
În aprilie 2018, cabinetele PSD-ALDE l-au egalat pe cel condus de Emil Boc în anul de recesiune 2009, luând de la FMI suma de 11,83 miliarde euro. Creditele au termenele de rambursare între 1 și 18 ani, deci, doar prin ce s-a contractat în 2017, datoriile vor fi achitate în 2035.
Conform “profit.ro” cecurile semnate de primire de către PSD, între 2017-2020, însumau 139,6 miliarde lei (confirmate de Comisia Europeană), mai mari decât cele din criza 2009-2012 (136,9 miliarde).
Potrivit “romanialibera.ro” PSD a îndatorat România cu 10 miliarde euro în numai 7 luni. În traducere matematică, 533 euro/secundă. Se petrecea sub conducerile guvernelor Grindeanu și Tudose. Banii erau destinați satisfacerii promisiunilor electorale de majorare a pensiilor și salariilor. Adaug asistații sociali, mulți dintre ei cu lanțuri de aur bune de priponit caii, vile, mașini pretențioase etc. Populism nud.
În februarie 20-20, vorba proaspetei blonde banchere, Florin Cîțu, pe atunci ministru de Finanțe declara: “În primele trei luni ale acestui an trebuie achitate împrumuturi făcute de PSD în valoare de 20 milioane lei, care au ajuns prin programele lor doar la baronii locali și firmele lor de casă”. (News.ro)
Pesediștii nu au prea fost magnetizați de fondurile continentale, deoarece nu le puteau “peria” la probele individual sau pe echipe. Excepțiile s-au numit L. Dragnea cu a sa arhicunoscută societate Tel Drum. Amintesc numai succesul, de fapt frauda, “căpitanului de județ”, așa cum suna titlul unui cântec interzis de comuniști, obținută sub forma unei cupiuri totalizând 21 milioane euro, din 2018, pe care România trebuie să o restituie.
Dacă lui Marcel Ciolacu îi face cu ochiul o moțiune de cenzură pe tema Planului Național de Redresare Reziliență (PNRR) destinat a fi funcțional în 2026, iată ce nutrește camaradul său, Sorin Grindeanu: “Mă bate gândul ca împreună cu echipa pe care o avem în conducerea PSD acum, Marcel Ciolacu, Vasile Dâncu, Gabi Firea, Paul Stănescu și ținta mea pentru 2024 este să câștigăm toate alegerile – europarlamentare, parlamentare, locale și prezidențiale”. Dixit!
De unde se vede că guvernul din umbră trage împrăștiat. Ca alicele. Păi, ori moțiune, ori legănat în hamacul trândăviei încă 3 ani. Nu ar fi o gaură în cer. Pesediștii au reușit o performanță extraordinară: auto-moționarea!!! Ar fi unul-două puncte comune.
Primul este destinat doctorului de ieri, Alexandru Rafila. Discipolul lui Hippocrate. Omul care a dat stetoscopul și ecusonul cu șarpele încolăcind o cupă pe o insignă (insignifiantă) reprezentând 3 roze purpurii. Oricum, Covidul horcăie a mormânt în țară, iar la halat nu se poartă cravată.
Pe ce aliați mizează Ciolacu în trecerea moțiunii de cenzură? Pro România, oaia rătăcită, cu lână pesedistă, ar fi dispusă la un remake New PSD? La ultimul scrutin a fost tunsă chilug. AUR își dorește un implant în Basarabia., iar cu cele 4% sufragii rămase (după cum aprecia Diana Șoșoacă după plecarea ei) intră la rubrica “etc”.
Oricât de îmbiate sau îmbibate cu promisiuni dulci și de preamărire fi-vor ademenite grupul minorităților și UDMR să schimbe barca? Aproape sigur niciuna nu vor da vrabia din mână pe graurul de pe gard. Printre nostimele șușanele marca PSD mai circulă una. Mircea Geoană candidat la Cotroceni.
Îl vede cineva pe primul român numit în conducerea Alianței Nord-Atlantice și prima persoană din Europa Centrală și de Est, care ocupă importanta funcție de secretar adjunct al NATO, bătând palma cu strânsura politică din Kiseleff? Eu, sincer, nu.
E bine că se coace un guvern in travesti. Va crește într-o zi cât altul în 24h. Cu atâta drojdie este posibil să se ardă și să emane fumul acela de epavă despre care scriam la început.
