Editorial Dan Mlădinoiu

Ne aflăm într-un sever declin demografic. De ce?

Dan Mlădinoiu 05.06.2021, 13:35
Ne aflăm într-un sever declin demografic. De ce?

În urmă cu doar câteva zile, Digi 24 difuza o știre consemnată în Institutul Național de Statistică. Pe cât de tristă, pe atât de stupefiantă. În 2020 s-au născut 180.000 de copii, egalând un record negativ, ce data din…1930!

Potrivit aceleeași instituții ce se ocupă cu evidența numerică într-o multitudine de domenii, tot în anul trecut, rata de fertilitate a scăzut comparativ cu anii anteriori, ajungând la 34 născuți- vii la 1.000 de femei de vârstă fertilă (15-49 ani).

Țara noastră rămâne încet-încet fără copii

Țara noastră rămâne încet-încet fără copii, fapt grav cu consecințele ce derivă din acest fenomen. Ca o comparație, păstrând proporțiile, în Germania lui 2020 au venit pe lume 780.000 de copii. Adică, de peste patru ori mai mult. În România, primul bebeluș nu se mai naște din părinți cu vârsta de 20 de ani, ci spre 30, ba chiar 37-38. Eurostat estimează că până în 2060 națiunea din care facem parte va pierde 5,8 milioane de locuitori din cele 19,5 cât număra în 2018.

Trendul descendent nu este surprinzător, toate informațiile asupra mișcării naturale și migratorii din ultimii 12 ani indicând un declin stabil instalat. Concret, în acel an 2060 populația românescă va fi la cota 13,7 milioane de locuitori. ONU, la rândul său, consideră că scăderea natalității pe o perioadă lungă de timp poate avea implicații mult mai profunde comparativ cu migrația internațională.

Redresarea fenomenelor demografice constituie un complex proces ce poate fi realizat  numai prin măsuri specifice pe termen lung, având ca fundament creșterea economică și ridicarea nivelului de trai. Nu este un secret că bătrânul continent…îmbătrânește. Creșterea incidenței unor maladii cronice au un aport însemnat la această nedorită stare de fapt.

declin demografic
Declinul demografic are la baza mai multi factori

Factorii determinanți în profilul demografic

Adaug aici că România se confruntă cu o pleiadă nocivă de factori determinanți în profilul ei demografic: poluarea mediului, hrana, orașe cu locuri de muncă tinzând spre zero, șomajul, inflația, scăderea puterii de cumpărare, stresul, grijile zilei următoare, ponderea în creștere a creditelor, dezvoltarea sub potențial a țării. Anul 2020 nu este unul ivit spontan ca reper al alunecării demografice pe un plan înclinat. El a fost precedat de un 2019, în care s-a consemnat cel mai mic număr de nașteri din 1966 până le el.

Fiindcă a venit vorba de acel fatidic an numit al “decrețeilor”, la 1 octombrie, olteanus maximus de atunci semna îmrreună cu ciracul său comunist, Chivu Stoica, decretul 770. Primul articol interzicea întreruperea cursului sarcinii. Era infracțiune și se pedepsea penal. Acea cretină lege a căzut ca un trăsnet asupra românilor, exceptându-i pe milițieni și securiști. Se detașa încă un clar simptom – megalomania cizmarului de a domni peste cât mai mulți supuși. Caz clinic, alături de altele, de așezământ pentru boli nervoase.

Acea aberație politică pronatalistă a dat roade. Se năștea ca la concurs, în ritm industrial. Dar cu ce preț. Era confiscat încă un drept. Acela de a fi liber în patul conjugal. Femeile au fost nevoite să recurgă la avorturi clandestine prin mijloace empirice, care le periclitau viața. De altfel, peste 10.000 au murit.

Tărășenia decrețeilor este considerată până în prezent drept unul dintre cele mai mari experimente sociale din istoria omenirii. Dictatura național-comunistă “născuse” o lege făcută de bărbați și impusă femeilor. S-au umplut orfelinatele de copii abandonați. În 1969, la aproape trei ani după edictul cu pricina, individul de Scornicești reușise să dubleze natalitatea și să “producă” primul milion de copii peste sporul natural al populației.

600.000 de copii născuți în Diaspora

Întorcându-ne în prezent, circa 600.000 de copii s-au născut în diaspora. Multe femei aleg străinătatea și cum să nu o facă, pentru că este clar că ducem și acceptăm o politică sub posibilitățile acestei țări. După 90 de ani ne situăm demografic la nivelul lui 1930. Pe acest palier social ne-am întors în timp. Un arc involutiv numărând atâtea decenii.

Uimitor! În acel an se năștea Iliescu, avea loc primul recensământ al populației (singurul din fosta Românie Mare), se întorcea în țară Carol II, începea restaurația carlistă, lira sterlină însemna 817 lei, iar dolarul, 167. Parcă a fost ieri, nu?

De atunci, România a traversat cea mai cumplită conflagrație mondială, foametea din 1946-47, cel mai extremist regim politic din Europa, o revoluție. În ceea ce am enumerat nu am avut acest uluitor subsol al natalității. Atins în prima treime a veacului trecut și în a doua decadă a celui prezent.

Asistăm la o trecere de la complex la simplu? Simplul poate fi mai greu decât complexul. Trebuie să muncești mult pentru a reuși să simplifici o idee dificilă. În afara celor trecute succint în revistă, care sunt cauzele acestui declin demografic? Ce se află în spatele acestei abominațiuni? Răspunsurile se află și pot fi, oare?, aplicate de către cei desemnați să conducă națiunea. Dacă le au.

Urmăriți Impact.ro și pe