17:43
La 29 martie 2004, România adera oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului. Patru zile mai târziu avea loc ceremonia arborării oficiale a drapelului nostru la sediul Alianței Nord- Atlantice.
Azi, la 18 ani distanță, pot fi citite și auzite comentarii ale unor concetățeni cărora le tremură dedesubturile la ideea că Deveselu, baza Kogălniceanu, Câmpia Turzii sunt niște magneți pentru duhul rusesc slobozit din samovarul moscovit. Mai mult, niște „eroi” naționali au furat motorina din carele de luptă americane pentru a aprinde barbechiu-urile pe care ar încinge lebedele ce înoată fără noimă în iazurile vieneze.
În van le poți aminti acestor cârtitori că frica transformă în realitate lucrurile de care te-ai temut. Mai ales acum, când lângă ușa țării carnajul este în plină desfășurare. Poate că și-ar schimba optica dacă ar ști ce spunea un Goering fără epoleți și pampoane militare aninate la veston, în procesul de la Nurnberg: „Este un lucru simplu. Nu are de-a face cu nazismul, ci cu natura umană. Poți face asta într-un regim nazist, socialist, o poți face în comunism, în monarhie sau democrație. Singurul lucru pe care un guvern trebuie să-l facă pentru a transforma oamenii în sclavi este să promoveze frica. Iar dacă găsești ceva care să-i sperie, vor face tot ceea ce dorești”. Lecție pe care se vede că și-au însușit-o mulți despoți. Ultimul dintre ei, Putin.
S-ar putea crede că asemenea atitudini aprobatoare de a-i da credit unui personaj discreționar sunt izvorâte din țeste pustii, aparținând seniorilor cu vârsta de 60 +, nostalgomanilor, celor obișnuiți cu încolonarea în șir de anaconda la Alimentara, pentru a li se bifa pe cartelă o diurnă pătrime de pâine și 15 ouă trimestrial. „NATO ne trebuia nouă?”, sună laitmotivul lor becisnic ferecat într-o tinerețe amputată.
Nu. Lor li se alătură mulți pui de ciută înțărcați după 1990, aliniați în cugete subțiri cu înaintașii lor, care la o eventuală mobilizare răzbelnică ar șterge Putina în Vestul acela diavolesc. Viteji cu puf de vrabie pe obraji, deși sunt campioni incontestabili în arta războiului pe plei-steișănurile lor. Pentru ei, NATO echivalează cu o posibilă chemare sub arme adevărate. Cel mai terifiant coșmar pe care l-ar putea admite.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Alți flecari se simt loviți în auricule de faptul că octogenarul Joe nu a mâncat pizza în România, ci în țara leșilor. Niciodată vatra noastră nu se va putea măsura cu Polonia din multe puncte de vedere. Bunăoară, ca o simplă aducere aminte, acolo naziștii au ridicat fabricile morții numite Stutthof, Gross-Rosen, Majdanek, Treblinka, Auschwitz ș.a.m.d. O altă pildă spune că în septembrie 1939, în Bătălia de la Wizna, în fazele incipiente ale invadării acestui stat, aproximativ 500 de militari polonezi au apărat vreme de trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Acel modern Termopile s-a încheiat cu inevitabila predare, din lipsă de muniție, și cu sinuciderea comandantului. Totuși, ce dacă Biden ar fi spart o ceapă împreună cu ai noștri în poligonul de la Smârdan, nu?
Pentru ei, funcția înaltă a lui Mircea Geoană în monolitul politico-militar, ca și vizita Kamalei Harris, au imaginea unui pospai. Nu înseamnă mai nimic. Vanitatea le dă ghes să se simtă ofensați. Cum adică? Au venit în Capitală tot soiul de dizeuze și soliști de amplă dezvoltare dubioasă a unor partituri și Biden ne ocolește? Cum a reușit George W. Bush Jr să ajungă în noiembrie 2002, pentru a-l saluta pe Nelu Cotrocelu cu ocazia deciziei luate de mai marii lumii occidentale ca românii să intre în NATO? Ba, a mai adus cu el în Air Force One și curcubeul.
Ei bine, da! Aveam și avem nevoie de Pactul Nord-Atlantic. Fapt dovedit astăzi. Fără pavăza de sub flamura acestei stele în patru colțuri cardinale, cea mai redutabilă din istorie, România era pasibilă de o nouă plimbare șenilată a celovecilor de sub comanda gâdelui blond.
Oare acestor flașnetari, cărora le dârdâie nădragii de teama unei bombardele picate pe sfera de pe gât, le-ar cădea bine la lingurică să li se impună îngăimarea comunicării chirilice în frumoasa limbă a lui Ceapaev? Să se supună ucazurilor răcnite de Putin în portavocea lui Lavrov? Le-ar prii un „sejur” obligatoriu și pe termen nelimitat în taigaua siberiană? Habar n-au. Pentru că gândesc de azi într-o oră. Important e să-și țină pielea aviară cât mai departe de pojarul din proximitate.
Spre stupefacția NATOfobiștilor, cancelarul german Olaf Scholz a declarat recent că Suedia „poate conta” pe alte state membre UE să se apere în cazul unui atac al rușilor. Și Finlanda este prevăzută în proiect. În pofida faptului că ambele nu fac parte din Tratat. NATO înseamnă în primul rând libertate. În toate formele ei. Asta spune tot.
Marea majoritate a românilor salută acest majorat împlinit sub scutul Pactului occidental. Ceilalți molfăie tetina unui trecut alungat. Liber constrânși în viciul lor de logică. Sau, dacă vreți, în minuscula proprietate a deschiderii mentale.
