Munți de gunoaie, clădiri abandonate și un peisaj dezolant. Turiștii au rămas cu un gust amar: ‘E tare tristă Mamaia vara asta!’

Nu-s nicidecum vreun cârcotaș care, după o scurtă vizită la Mamaia, cândva perla Litoralului Românesc, strâmbă din nas. Dimpotrivă, este stațiunea mea de suflet, unde îmi petrec vacanțele încă din copilărie. Din păcate, deși se mai ridică, pe ici-colo, câte un hotel de fițe, în rest, totul este lăsat de izbeliște. Munți de gunoaie, ascunși în spatele magazinelor abandonate, piscine, în care nu plutesc nuferii parfumați, ca în fotografiile de promovare, ci covorașe groase, de mătasea-broaștei, și tobogane ruginite…Iar impresionantul Palat al Reginei Maria zace în uitare. Un lanț greu, ca de închisoare, ține porțile închise, departe de privirile turiștilor…Cândva, prințesele dănțuiau aici în rochițe elegante, aduse tocmai de la Paris, și ciocneau un pahar cu șampanie rece…

Târgul meșteșugăresc, în faliment: ”Doamne, ce gol e!”

Nu sunt genul de turist cu vize înghesuite pe pașaport, nu caut să mă fotografiez în locuri exotice, cu un cocktail în mână și lenevind sub vreun palmier, ca să dea bine pe Facebook și să adun cât mai multe like-uri. M-am mai bronzat pe la bulgari, cu care împărțim aceeași mare… Anul acesta am reales tradiționala vacanță la Mamaia, din mai multe considerente: e aproape de casă, fără bătăi de cap, fără întrebările standard de la graniță sau de pe aeroport, dacă am făcut sau nu vaccinul, dacă am fost bolnavă, dacă sunt sau dacă simt că mă voi îmbolnăvi pe drum…Dar, să revenim la vacanță…

Am luat stațiunea la pas, ca de obicei. M-am mai oprit, doar ca să mă întreb când s-o fi înălțat Hotelul X, căci anul trecut parcă nu era aici, să fotografiez ce mi-a plăcut sau ce nu, ori să mă răcoresc cu un suc. La orele amiezii, arșița e ucigătoare, și, din păcate, nu există locuri amenajate, la umbră, unde să-ți poți trage sufletul.

Am dorit, ca de obicei, să cumpăr și un suvenir, pentru maică-mea. I-am promis să îi aduc o casetă de bijuterii, garnisită cu scoici. Din păcate, surprizele neplăcute s-au ținut lanț, căci nici târgul meșteșugăresc de lângă telegondolă, unde până în 2020 nu aveai loc să arunci un ac, din cauza înghesuielii, nu mai e ce a fost. Doar două vânzătoare s-au aventurat să deschidă taraba:

”Este scumpă chiria pe vară, câteva mii de euro, am închiriat de la Primăria Constanța. N-au mai venit meșteșugarii, ca să-și vândă lucrările, ca pe vremuri, suntem singure aici”, ne-a spus una dintre femei, care, exact ca-n bancurile cu Bulă, nu știa dacă să se bucure că a scăpat de concurență, ori să se întristeze că, într-o bună zi, va avea aceeași soartă tristă.

Turiștii ajung aici din obișnuință, apoi fac cale întoarsă, dezamăgiți: ”Doamne, e gol!”, a exclamat o doamnă, care voia să cumpere o ie pentru nepoțică. Prin urmare, cine dorește un suvenir pentru cei dragi, de acasă, există varianta chinezăriilor din ipsos, aduse, pe vapor, la kilogram.

”Este chiar și 3.000 de euro chiria, pe vară, pentru un spațiu comercial!”

Nici zona centrală a Stațiunii, adică la Cazino, nu e mai prietenoasă. Am regăsit aceleași magazine, cu aceleași haine, la aceleași prețuri. Mă și mir cum nu s-au deșirat, de la sine, odată cu trecerea timpului… Iar în spatele acestui complex, ca un revers al unei medalii, totul pare o glumă proastă. Un afiș imens te îmbie la cumpărături, dar toate magazinele sunt închise, vânzătorii lăsând în urma lor câteva scaune și scrumiere:

”E scump, nu-și mai permite nimeni să închirieze aici, este chiar și 3.000-4.000 de euro chiria, pe vară. A fost pandemie, turiștii vin să se bronzeze, să mănânce o ciorbă la restaurant și seara să se plimbe, nimeni nu mai investește în haine”, ne-a spus, pentru impact.ro, un comerciant, care e de părere că mai bine stătea acasă, în sezonul estival 2021.

Castelul Reginei Maria, unde odinioară dănțuiau prinții și prințesele, zace în uitare

M-a impresionat sincer vestitul și impozantul Palat Regal din Mamaia sau Castelul Reginei Maria, din Mamaia, o construcție cochetă, cu ziduri groase, care ascunde poveștile siropoase ale prințeselor. Acum e rămas în uitare… Clădirea a funcționat o vreme ca bar, ca discotecă, dar și ca restaurant, parfumul fin de odinioară al conițelor fiind înlocuit cu mirosul de friptură.

Acum, pe poarta înaltă, din fier forjat, prin care se uită curioșii, tronează un lanț greu, semn că accesul este interzis. Păcat, putea fi un obiectiv turistic de succes. Palatul a fost construit în perioada 1924-1926, la cererea Reginei Maria, după planurile arhitectului italian Mario Stoppa.

În 1932, Carol al II-lea a cedat clădirea Flotilei de Hidroaviație, iar în 1948, imobilul a fost naționalizat sub regimul comunist. De atunci s-a pierdut șirul proprietarilor, s-a vorbit și despre ceva nereguli, dar aici e treaba legii…Să rămânem doar în zona romanțată a poveștii…Istoricul Florin Anghel descria, atât de frumos, acest loc, pentru ziarul Info Sud-Est:

”Odinioară, fiecare cameră avea culori diferite pentru draperii, sticlăria de epocă şi mobilier (în saloanele regelui Ferdinand domina stilul Biedermaier de cea mai bună calitate). Pereţii erau împânziţi cu tapiserii vechi, englezeşti, de in şi, în special, cu impresionanta colecţie de acuarele a împărătesei Maria a Rusiei, soţia ţarului Alexandru al II-lea şi bunica reginei Maria. Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu”.

Aici au dănțuit multe personalități ale vremii: ”În Palatul acesta au locuit, în vremuri fericite, Regele Ferdinand, Regina Maria, Regele Mihai, Regina mamă Elena. Au venit mereu în vacanţe, aici, la plajă, Regina Sofia a Greciei, fiul ei, viitorul Rege Paul (1947- 1964), Regina Marioara a Iugoslaviei sau Philip, Ducele de Edinburgh, soţul de o viaţă al bunei regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Regina Maria obişnuia să organizeze concursuri neoficiale de călărie. Stăpâna locului era regina cu ochii albaştri şi pasionali, de o frumuseţe aparte, cu vocea puţin răguşită şi cu un pronunţat accent englezesc, fără inhibiţii, cu o inteligenţă sclipitoare”, a mai adăugat istoricul Florin Anghel.

La noua plajă, ca în anii comunismului. Turiștii vin cu conservele după ei

Am ieșit din zona de promenadă, ca să văd cu ochii mei noua plajă din Mamaia, atât de discutată, de comentată, de blamată. Într-adevăr, este o mare de nisip, cât un deșert, pe care cu greu o străbați, din cauza scoicilor obraznic de tăioase, aduse din adâncuri pentru lărgirea plajei care, în timp, risca să fie înghiță de ape.

Turiștii se îngrămădesc în buza mării, cu tot arsenalul, din cauza prețurilor piperate. Au venit, ca în anii comunismului, cu umbrele de soare, scăunele și fotoliile din plastic:

”Ca să închiriezi un șezlong costă între 40 și 70 de lei de persoană, pentru toată ziua. Dacă ești singur nu e bine, trebuie să iei ambele șezlonguri, căci sunt sub aceeași umbrelă, așa ni s-a spus”, ne-a dezvăluit un bărbat din Buzău, care a ales să se gospodărească singur vara asta.

Turiștii mănâncă și din traistă, ce și-au adus de acasă. Cineva se chinuie să desfacă o conservă de pateu de ficat, iar alături are un borcan cu gem de prune, cel puțin așa indică eticheta. Nu lipsește de pe măsuța din plastic nici berea la pet. Caldă, aproape clocită, dar ieftină…Totul e ca pe vremuri, totul pare încremenit în timp, pesemne ne-am întors de unde am plecat…Turiștii străini, care au văzut multe în drumețiile lor prin lume, privesc surprinși, dar cu o imensă îngăduință și se lasă prinși în acest joc pitoresc…

E frumos la Mamaia, n-ai cum să n-o iubești, chiar dacă vara aceasta am prins-o cam necoafată…