Mucilagiul marin, o amenințare pentru litoralul românesc. Flora şi fauna din Marea Neagră sunt din nou în pericol. Ameninţarea vine de pe coasta Turciei, unde din luna mai a fost sesizat un fenomen îngrijorător: o regiune extinsă a Mării Marmara este acoperită de un mucilagiu marin, care opreşte oxigenul să pătrundă în apele de mică adâncime, provocând moartea speciilor de peşti şi a crustaceelor.
De o lună, Turcia se confruntă cu acest fenomen rar: o regiune extinsă a Mării Marmara, situată în nord-vestul țării, este acoperită de mucilagiul marin – o substanță vâscoasă ce acoperă suprafața apei ca o pătură. Poluarea și schimbările climatice se numără printre factorii care determină apariția acesteia, care oprește oxigenul să pătrundă în apă, distrugând astfel flora și fauna.
Excesul de nutrienți generat de canalizări, de fertilizanți ce ajung să nu mai poata fi procesați de etajele trofice ale mării, să genereze această glicoproteina produsă de alge, a spus Adrian Bilba, biolog.
Mucilagiul toxic se numește, în limbaj popular, „saliva mării” și este un complex de substanţe (coloidale), rezultate din descompunerea îngrăşămintelor folosite în agricultură, cum ar fi fosfaţii şi azotaţii, dar şi a deversărilor din canalele orașelor în râuri care ajungi în cele din urmă în mare. În ciuda eforturilor Turciei de a opri răspândirea mucilagiului marin, acesta a pătruns și în Marea Neagră. Substanța vâscoasă afectează vietățile marine.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Colmatează branhiile peștilor sau aparatul de filtrare al moluștelor. De asemenea, aceste aglomerări, dacă se depun pe fundul marii. Se descompun și duc la o hipoxie deoarece consumă oxigenul din apele de adânc, a spus și Laura Boicenco, Institutul de Cercetări Marine.
Atât Marea Marmara, cât și Marea Neagră sunt „mări închise”, iar acest lucru a agravat impactul deșeurilor industriale și de canalizare deversate în ele. Multe vietăți vor avea de suferit, dar și pescuitul și turismul. Oceanologii spun că acest mucilagiu se comportă precum un icebearg: ce vedem la suprafață, pelicula vizibila, este doar vârful. Adevăratul icebearg se află-n adâncuri, acționând ca o închisoare: blochează tot ecosistemul. Specialiștii spun că şi litoralul românesc s-a confruntat cu acest fenomen în trecut, când în staţiunile litorale au apărut peşti morţi la ţărm.
Am avut de-a face cu el în anii ‘9o începutul anilor 2oo, atunci când Dunărea aducea un volum de sedimente încărcate cu îngrășăminte atât din agricultură, cât și din deșeurile urbane. Să sperăm că nu se va mai întoarce niciodată, a declarat Răzvan Popescu Mirceni, biolog marin.
Turcia avertizează că fenomenul de poluare s-ar putea extinde până pe coasta românească, iar cel mai afectat va fi pescuitul industrial de melci rapană. De-a lungul deceniilor, mai multe specii de peşti au dispărut din Marea Neagră. Dacă în anii ’60 existau 27 de specii de peşti cu valoare economică, în prezent, avem sub zece specii. Nu este vina doar a pescarilor români, ci şi a celor bulgari, turci sau ucraineni.
